17% ies din piață; afacerile scad cu 5,5 miliarde lei în 2023–2025
- Segmentul de tuburi, țevi și profile a depășit producția primară ca volum de afaceri
- Aluminiul și produsele cu valoare adăugată au un grad de îndatorare de două ori mai mic (0,55x) decât producția primară (1,31x), raportat la cifra de afaceri
Sectorul metalurgic românesc se reconfigurează, companiile stabile rezistă și chiar cresc, iar cele fragile ies din piață, pe fondul unei industrii care a pierdut peste 5 miliarde de lei din cifra de afaceri în perioada 2023–2025, în scădere de la 23,8, la 18,3 miliarde de lei, potrivit unei analize CITR realizată pe un eșantion de 285 de companii.
Scăderea este cauzată, în principal, de dificultățile marilor producători de oțel primar, care și-au redus la o treime cifra de afaceri, de la 7,5 miliarde lei în 2023, la 2,6 miliarde în 2025, la care se adaugă ieșirea din piață a unui număr de firme mici.
„Datele spun o poveste despre selecție, pe fondul unor cifre de ansamblu în declin. Oportunitatea majoră a contextului este reconfigurarea europeană, care pune presiune pe sector și îi deschide și o fereastră de cerere strategică. Diferența dintre companiile care o vor prinde și cele care vor rămâne pe dinafară se decide acum, în bilanț, nu peste doi ani, în instanță. Valoarea stă, azi, în a profita de contextul european, de fondurile SAFE, și a acționa cât timp opțiunile sunt încă deschise”, declară Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR.
Totuși, imaginea de ansamblu nu reflectă o criză generalizată, ci o selecție: companiile solide rezistă, iar cele vulnerabile ies din piață. Aproximativ 17% dintre companiile active în 2024 nu mai raportează cifră de afaceri în 2025. În schimb, cele 222 de companii care au raportat constant în toți cei trei ani analizați au înregistrat o ușoară creștere între 2024 și 2025, de 3%, respectiv 523 de milioane de lei . Contracția vine exclusiv din dispariția firmelor fragile, nu din deteriorarea celor stabile.
Vulnerabilitatea unui segment devine avantajul altuia
Presiunea care lovește producția primară – costurile mari cu energia și concurența importurilor – explică și direcția în care se îndreaptă partea sănătoasă a sectorului, spre valoarea adăugată.
Astfel, segmentul de tuburi, țevi și profile a depășit deja producția primară feroasă ca cifră de afaceri, cu 6,25 miliarde lei, față de 5,59 miliarde lei în 2024, și este singurul dintre subsectoarele mari care a menținut creșteri constante.
Metalurgia aluminiului a crescut cu 8% în 2025, până la 5,57 miliarde lei. Mai mult, segmentele de aluminiu și produse prelucrate au un grad de îndatorare de peste două ori mai mic decât cel al producției primare, de 0,55x, față de 1,31x, raportat la cifra de afaceri.
Contextul european și oportunitățile pentru România
Industria europeană a oțelului traversează cea mai dificilă perioadă din ultimele decenii. Costurile ridicate cu energia și cu certificatele de carbon, combinate cu un val de importuri alimentat de o supracapacitate globală de peste 600 de milioane de tone, au dus producția de oțel brut a UE la un minim istoric în 2025 — circa 126 de milioane de tone.
Același context european generează însă și cea mai importantă oportunitate pe termen mediu. Instrumentul SAFE (Security Action for Europe), parte a planului Readiness 2030, mobilizează până la 150 de miliarde de euro pentru achiziții de apărare. România are o alocare orientativă de circa 16,7 miliarde de euro, iar regulile de eligibilitate prioritizează produsele fabricate în UE. Echipamentele vizate – militare, navale, vehicule, muniție, infrastructură – sunt intensive în oțel și metale, ceea ce transformă presiunea importurilor într-o cerere reală pentru producția internă.
În acest context, mecanismele de restructurare devin instrumenteleprin care companiile viabile își pot recăpăta capacitatea de investiție și eligibilitatea pentru proiecte de anvergura celor finanțate prin SAFE.
