Dr. av. Radu Pavel atrage atenția că o eroare medicală poate schimba o viață, iar pentru pacientul afectat, cunoașterea propriilor drepturi reprezintă primul pas către inițierea unei acțiuni în instanță.
Art. 653 din Legea nr. 95/2006 definește malpraxisul ca fiind o eroare profesională comisă în timpul unui act medical sau medico-farmaceutic, care provoacă un prejudiciu pacientului și poate atrage răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorilor de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.
Un caz poate fi considerat malpraxis, în momentul în care intervin erori în activitățile de prevenție, diagnostic sau tratament, inclusiv cele cauzate de neglijență, imprudență ori cunoștințe medicale insuficiente. Răspunderea poate interveni și atunci când prejudiciile rezultă din încălcarea confidențialității, a regulilor privind consimțământul informat sau a obligației de a acorda asistență medicală. Acordarea despăgubirilor presupune îndeplinirea condițiilor răspunderii civile, inclusiv dovedirea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre acesta și fapta imputată personalului medical.
În acest context, Societatea de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații vă poate asista în analiza juridică a cazului și vă poate sprijini în obținerea dosarului medical complet. Într-un caz de malpraxis medical, un avocat vă poate oferi asistență în realizarea demersurilor necesare pentru obținerea despăgubirilor rezultate în urma producerii unei erori medicale.
Legea malpraxisului. Ce înseamnă malpraxis medical din punct de vedere legal?
Malpraxis medical înseamnă o eroare profesională săvârșită în timpul exercitării actului medical sau medico-farmaceutic. Fapta ilicită este acțiunea/inacțiunea personalului medical. Prejudiciul este vătămarea fizică, psihică sau morală suferită de către pacient. Raportul de cauzalitate este legătura existentă dintre cauză și efect, între greșeala emisă de către cadrul medical și prejudiciul suferit de către pacient.
În ce situații nu răpunde personalul medical de malpraxis?
Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii în următoarele situații:
- când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive, substanţelor medicale şi sanitare folosite;
- când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.
„Într-un caz de malpraxis medical, pacientul are nevoie de răspunsuri și de sprijin pentru a-și apăra drepturile. Rolul unui avocat litigii medicale, este să transformăm aceste întrebări în demersuri juridice concrete pentru stabilirea răspunderii și obținerea despăgubirilor”, , a declarat Avocatul Coordonator al Societății Românești de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații, Dr. Radu Pavel
Pe cine poți da în judecată pentru malpraxis?
Intr-un caz de malpraxis medical pot răspunde civil medicul, personalul implicat sau unitatea sanitara (spitalul, clinica privata sau cabinetul medical).
Unitățile sanitare publice și private răspund civil pentru prejudiciile cauzate în activitățile de prevenție, diagnostic sau tratament, atunci când acestea rezultă din:
- infecții nosocomiale (dobândite în spital), cu excepția situațiilor în care se dovedește o cauză externă pe care instituția nu a putut să o controleze;
- folosirea abuzivă a aparaturii, dispozitivelor medicale sau tehnologiilor și dispozitivelor asistive cu defecte cunoscute, fără repararea acestora;
- utilizarea materialelor sanitare, medicamentelor, substanțelor sanitare ori a dispozitivelor și tehnologiilor medicale sau asistive după expirarea garanției ori a termenului de valabilitate, după caz;
- acceptarea de echipamente, dispozitive, tehnologii, materiale sau substanțe de la furnizori fără asigurarea cerută de lege ori subcontractarea serviciilor medicale sau nemedicale către furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical
Este obligatoriu consimțământul informat al pacientului?
Consimțământul informat al pacientului este obligatoriu prin lege pentru orice intervenție medicală, investigație sau tratament cu potențial de risc în România. Acordul trebuie obținut înainte de începerea procedurilor, conform legislației în vigoare prin drepturile pacientului (Legea 46/2003) și privind reforma în domeniul sănătății (Legea 95/2006).
Consimțământul informat are câteva aspecte cheie, forma scrisă este obligatorie atunci când intervențiile prezintă riscuri. Un alt aspect cheie este dreptul la informație, medicul are responsabilitatea să explice diagnosticul, scopul tratamentului, riscurile, prognosticul, inclusiv obțiunile alternative. Ultimul aspect este vârsta legală, pacientul trebuie să aibă cel puțin 18 ani. În cazul pacienților minori, acordul va fi semnat de către părinți sau reprezentantul legal.
Există și excepții care privesc obligativitatea atunci cand consimțământul nu poate să fie obținut sau nu este necesar. Una dintre excepții intervine atunci când există o urgență majoră (viața sau sănătatea pacientului este în pericol), pacientul este incoștient sau nu are discernământ, iar reprezentatul legal nu poate fi contactat rapid. O altă excepție este internarea involuntară, atunci când legea prevede în cazurile de tulburări psihice.
Când răspunde spitalul pentru fapta medicului?
Spitalul raspunde cu medicul angajat pentru pacient conform Codului Civil si Legii nr. 95/2006. Medicul trebuie sa fie angajat sau să existe un raport juridic de subordonare catre unitatea medicala la momentul procesului medical. Se considera eroare medicala, malpraxis, atunci cand a fost un act de neglijenta, imprudenta sau nerespectarea standardelor profesionale. Eroarea medicala suferita de pacient trebuie sa fie rezultatul direct al faptei medicului realizat in timipul serviciului si in atributia acestuia. Actul medical s-a realizat in incita sau in numele unitatii medicale.
La ce instanță se introduce acțiunea în malpraxis?
Acțiunea în malpraxis se introduce la tribunalul în a cărui circumscripție teritorială a avut loc actul medical reclamat, la secția civilă. De asemenea, poate fi sesizată Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică (DSP). Sesizarea Comisiei nu este obligatorie, persoana prejudiciată putând să se adreseze direct instanței de judecată. Decizia Comisiei poate fi contestată la tribunal, la secția civilă, în termen de 15 zile de la comunicare.
