Analiza Euler Hermes preconizează că insolvențele din sectorul construcțiilor din Europa vor crește cu 14 -24% în 2020, Spania și Franța atingând vârful, în timp ce Marea Britanie se poziționează la polul opus. Analiștii se așteaptă ca numărul insolvențelor să înregistreze o creștere de +24% în Spania, +19% în Franța și Olanda și +15% în Italia și Marea Britanie. Din cauza problemelor structurale, domeniul construcțiilor numără deja 20% din totalul insolvențelor, Covid-19 agravând vulnerabilitățile IMM-urilor, acestea devenind și mai fragile; companiile mari nu sunt nici ele imune.
Covid-19 a stârnit un șoc al rentabilității IMM-urilor din sectorul construcțiilor, acestea reprezentând partea cea mai importantă a companiilor din acest domeniu, cu o pondere a cifrei de afaceri de aproximativ 80% din totalul sectorului în Europa. Spre deosebire de marile companii diversificate, care sunt flexibile și bine poziționate astfel încât să poată face față crizei generate de Covid-19, un număr mare de IMM-uri ar putea întâmpina dificultăți majore.
În cazul României, privind din perspectiva cererii, sectorul construcțiilor a performat peste așteptări. Creșterea cu peste 22% a volumului lucrărilor de construcții în primele cinci luni ale anului 2020 (atât în serie brută, cât și ajustat – sursa: INS), coroborată cu evoluții pozitive la nivelul tuturor segmentelor este un motiv de optimism. Fără a neglija impactul anului electoral în impulsionarea cererii, evoluția poate marca și o schimbare a politicii guvernamentale dinspre orientarea preponderent spre consum către o mai mare atenție pentru investiții. Într-adevăr, proiectele mari de infrastructură încă nu apar în statistici – cele mai mari creșteri – de cel puţin 50% – fiind pentru proiectele de reparații capitale și de întreținere.
În linie cu tendințele din alte țări referitoare la munca de la distanță, segmentul de construcții de birouri a avut rata de creștere cea mai scăzută la nivel structural – de doar 4% în primele 5 luni (serie brută) și ne așteptăm ca ritmul să scadă pe măsură ce proiectele începute înainte de răspândirea pandemiei ajung să fie finalizate.
Chiar dacă sectorul rezidențial a avansat cu peste 19%, numărul de autorizații pentru clădiri rezidențiale a scăzut cu 15% în primele 5 luni ale anului. Cumva în contrapondere, înlocuirea programului Prima Casa cu Noua Casă însoțit de o creștere substanțială a plafonului de garantare ar putea stimula dezvoltarea segmentului rezidențial și după 2020. Efectele potențiale sunt totuși controversate, putând ușor alimenta o inflație consistentă a prețurilor apartamentelor în lipsa vreunui șoc asupra veniturilor gospodariilor în următoarea perioadă.
Deși șocul pandemiei asupra veniturilor a fost mai mic pentru sectorul local al construcțiilor față de alte domenii economice, presiunile competitive împreună cu gradul mare de fragmentare al pieței și costurile cu măsurile de protecție față de pandemia care se răspăndește vor afecta marjele de profit în special pentru companiile mici.
IMM-urile locale de multe ori slab capitalizate și cu putere mică de negociere au un acces redus la facilitățile bancare, cu efect direct asupra lichidității și a încetinirii termenelor de plată. Deși numărul insolvențelor din construcții a scăzut cu mai mult de 30% în primele 5 luni ale anului (sursa: ONRC), ponderea acestora în total se menține pe un deloc de invidiat loc 2 după vastul domeniu al comerțului, crescând chiar spre 17% față de 15% în perioada omoloagă a anului trecut. Ne așteptăm ca numărul insolvențelor în construcții să crească începând cu primul trimestru din 2021 în lipsa unor măsuri de salvgardare a marjelor și implicit a solvabilității.
”Pentru anul 2020, preconizăm o scădere cu 25% a veniturilor pentru IMM-uri, ceea ce ar putea conduce la o diminuare de 2pp a marjelor Ebitda la 2%, față de o scădere de 1pp la 12-13% pentru companiile mari. De asemenea, putem observa în continuare că, în cazul deloc neobișnuit al unei datorii nete de șase ori mai mare decât nivelul Ebitda, aceasta ar putea genera fonduri insuficiente pentru acoperirea serviciului datoriei. Privind din perspectiva cererii, în România sectorul construcțiilor a performat înregistrând o creștere cu peste 22% a volumului lucrărilor de construcții în primele cinci luni ale anului 2020. În România, companiile mari au fost favorizate la nivelul profitabilității, în defavoarea IMM-urilor, prin accesul mai ușor la contractele publice și private, dar mai ales prin prisma finanțării. Măsurile de ajutor pentru IMM-uri sunt limitate (ca și în cazul multor altor țări europene) la nivelul accesării schemelor de ajutor de stat precum somajul tehnic sau garanții pentru facilitarea creditării bancare”, a declarat Mihai Chipirliu, CFA, Head of Risk Analysis Euler Hermes România.
Covid-19 stârnește o criză majoră de profitabilitate pentru IMM-urile din domeniul construcțiilor
Înainte de răspândirea Covid-19, domeniul construcțiilor ieșea de pe un vârf ciclic, dar se află încă în expansiune, cele mai mari companii prezentând o perspectivă financiară solidă. Fiind însă un sector dependent de muncă fizică, domeniul construcțiilor a cunoscut o întrerupere semnificativă din cauza pandemiei de Covid-19, în ciuda faptului că a fost considerată o activitate esențială în multe țări. Ne așteptăm ca pandemia Covid-19 să accentueze dinamica de sens opus dintre companiile mari și cele mici din acest sector.
Partea cea mai importantă a acestui domeniu este reprezentată de IMM-uri care realizează aproximativ 80% din cifra de afaceri din Europa. Companiile cu mai puțin de 250 de angajați constituie 99% din totalul acestui sector, în timp ce cele mai mici business-uri – acelea cu mai puțin de 49 de angajați- reprezintă 98%.
Această structură este deosebit de pronunțată în Italia, unde 99% din sectorul construcțiilor este format din companii cu mai puțin de 20 de angajați. Urmează Olanda și Polonia cu 98% fiecare. În Spania și Germania IMM-urile realizeaza 85% și, respectiv 75% din cifra de afaceri a acestui sector.
IMM-urile din Europa tind să fie concentrate pe construcții rezidențiale/comerciale și dezvoltări de proiecte, în timp ce în ingineria civilă, adică proiectele mari de infrastructură, ponderea companiilor mari este mult mai ridicată, la aproximativ 45%.
IMM-urile sunt structural mai puțin rentabile decât omologii lor mai mari, ca dovadă marjele Ebitda ce variază între 1% și 4% în funcție de mărime, comparativ cu 10%-14% pentru companiile mari. Motivele diferențierii rentabilității sunt destule, dar cel mai important îl putem atribui lipsei puterii de negociere, dimensiunii proiectului și scalabilității. IMM-urile funcționează adesea ca subcontractoarele companiilor mai mari, astfel încât majoritatea profiturilor revine acestora din urmă. Observăm că, la capătul celălalt, IMM-urile germane sunt semnificativ mai rentabile decât cele franceze, cu o marjă medie Ebitda care este cu 800 puncte de bază mai mare. Atribuim acest lucru costului mai scăzut al resurselor umane determinat de accesul la o forță de muncă internă și externă mai ieftină. IMM-urile franceze sunt mult mai puțin profitabile în domeniul ingineriei civile (o consecință foarte logică a prevalenței companiilor foarte mari care obțin cea mai mare parte a beneficiilor contractelor publice). Germanii sunt mai activi în dezvoltarea de proiecte profitabile și, într-o mai mică măsură, folosesc materii prime cu prețuri mai mici.