Cel de-al 41-lea locatar al Casei Albe, G.H. W Bush, s-a stins din viață la 30 noiembrie, la vârsta de 94 ani. Mai întâi vicepreședinte al Americii în Administrația Reagan, George Bush ”tatăl” a devenit în perioada 1989-1993 primul președinte american de după Războiul rece. Mandatul său a fost marcat de evenimente internaționale de valoare istorică. În timpul său, a căzut zidul Berlinului, în noiembrie 1989, apoi Statele Unite au invadat Panama în decembrie 1989, înlăturându-l de la putere pe generalul Manuel Noriega, iar în 1990 a izbucnit primul război din Golful Persic, odată cu invadarea Kuweitului de către Irak, iar URSS s-a dezintegrat.
De la Buenos Aires, unde se află la summitul G20, președintele Donald Trump a exprimat condoleanțe și a salutat «maniera fermă» în care George Bush «tatăl» a condus țara în perioada mandatului său prezidențial. În ultimii ani, reamintesc apropiații săi, fostul președinte, deși se deplasa în fotoliu rulant, nu a renunțat la obiceiul tradițional de a-și marca la fiecare cinci ani aniversarea printr-un salt cu parașuta. El rememora astfel faptele de vitejie ale tinereții sale când, în anii celui de-al doilea Război Mondial, ca cel mai tânăr pilot în US Navy, a fost doborât în apele Pacificului. Printr-o minune el a scăpat cu viață, reușind să se catapulteze, dar cei doi coechipieri ai săi au murit în flăcările avionului doborât. La întoarcerea din război, George Bush senior, fiu al unui bancher, senator republican de Connecticut, își reia studiile în Economie la Universitatea din Yale. Cu diploma în buzunar, el se instalează apoi în Texas, unde își fondează propria companie petrolieră. Concomitent, el începe să-și construiască și o carieră politică. Ajunge mai întâi în Camera Reprezentanților, apoi încearcă să intre în Senat. Eșuează, dar președintele Nixon îl numește reprezentantul SUA la Națiunile Unite. În 1973 preia conducerea Comitetului Național Republican, pentru ca apoi să devină ambasador de mare succes în China (1974-1975). Imediat ajunge directorul CIA, perioadă în care și-a concentrat activitatea asupra reabilitării blazonului serviciilor secrete americane, șifonate de afacerea Watergate și plecarea în condițiile știute a lui Nixon de la președinția SUA. În 1979, beneficiind de un bogat bagaj de realizări profesionale, George H.W. Bush candidează la președinție, dar pierde în favoarea lui Ronald Reagan. Acesta nu renunţă însă la contracandidatul său și îl alege ca vice-președinte al Statelor Unite pentru o perioadă de opt ani. La vârsta de 64 de ani, George H.W. Bush câștigă președinția Americii în fața lui Michael Dukakis. Este martor și în același timp implicat în marile evenimente internaționale de o importanţă vitală pentru noua ordine internațională, în special căderea Zidului Berlinului și dezmembrarea URSS. Susține reunificarea Germaniei și gestionează reducerea armamentelor prin semnarea tratatului START I în 1991.
Discret la represiunile din 1989 în China, el trimite trupe americane în Panama pentru a-l alunga pe generalul Noriega, implicat în trafic de droguri și care amenință securitatea Canalului Panama. Sprijină lărgirea viitorului tratat ALENA (Asociația de liber-schimb nord-americană). În 1990, când trupele lui Saddam Hussein invadează Kuweitul, George Bush «tatăl», cu aprobarea ONU, preia conducerea unei coaliții internaționale ce va lansa un război contra Irakului. Operațiunea «Furtună în deșert» a fost un succes pentru coaliția condusă practic de George Bush «tatăl». I s-a reproșat însă faptul că l-a lăsat totuși la putere pe Saddam Hussein.
Eșec pe frontul intern
Pentru americani, George Bush senior rămâne învingătorul în Primul război din Golf. O aureolă insuficientă, în condițiile în care aproape a uitat situația deloc încurajatoare în plan intern: deficit exploziv, recesiune, un șomaj la cote record. Nu și-a ținut promisiunea de a nu majora impozitele. Au loc proteste, inclusiv rasiale, care până la urmă l-au costat în plan politic. Considerat a fi «deconectat de preocupările americanilor», este învins în alegerile din 1992 de tânărul democrat Bill Clinton. După această înfrângere, George Bush senior s-a retras aproape total din viața politică. A rămas totuși mult mai popular decât fiul său, George Bush junior, al 43-lea președinte al Statelor Unite pentru două mandate.