Cu Mihail Gorbaciov, noțiunile de ”glasnost” și ”perestroika” au intrat în vocabularul politic planetar. Cu el, tancurile ruse au rămas imobile într-o zi din noiembrie 1989 . Cu Mihail Gorbaciov a încetat din viață ultimul conducător al Uniunii Sovietice, un ”om-cheie al istoriei secolului al 20-lea”. Agențiile ruse de presă au anunțat marți seară, târziu, că Mihail Gorbaciov a încetat din viață la vârstă de 91 de ani, în urmă unei grave maladii, la Spitalul clinic central din Moscova, dependent de președinția rusà. Într-un interviu acordat nu cu mult timp înaintea decesului, Mihail Gorbaciov spunea: ”Sper că istoria să-mi evalueze corect faptele”. Ceea ce se face acum, după dispariția să.
Ajuns la putere în 1985, Gorbaciov a lansat un val de reforme politice și economice ce au vizat modernizarea și democratizarea Uniunii Sovietice ,confruntată la vremea respectivă cu grave crize. Partizan al unei politici de apropiere de Occident, el a primit în 1990 Premiul Nobel pentru Pace. În perioada 1990-1991, a ocupat postul de președinte al URSS, înainte de a fi nevoit să demisioneze, la 25 decembrie 1991, ceea ce a antrenat sfârșitul URSS.
Un bun soldat sovietic
”Acest mic aparatcik insignifiant! …Eu nu aș miza pe el nici măcar un pfenning!” Așa îl trata , furios, Erich Honnecker pe Mihail Gorbaciov în octombrie 1989 pentru poziția în criză Zidului Berlinului. La doar câteva săptămâni, ”marele frate” moscovit avea să arate și el cum îl consideră pe liderul Germaniei de est, că un ”dinozaur stalinist”. Or, ”micul aparatcik” de atunci nu a dorit să devină o fosilà. A ales schimbarea, chit că l-a costat scump.
Până la vârstă de 50 de ani, Gorbaciov a fost un ”bun micuț soldat sovietic”. A trecut prin Tineretul comunist, apoi a condus secția locală a Partidului comunist din regiunea Stavropol, de unde de fapt și-a luat zborul spre funcțiile înalte ale statului. Dar cum? În URSS de după război, Gorbacov, un ajutor de conducător de mașini agricole, cu origine proletară și cu un carnet de membru de partid, a putut să meargă la Moscova pentru a studia Dreptul. Întreagă activitate și-a desfășurat-o sub ochii marilor șefi de partid comunist care veneau să profite de apele termale din zona în care activă. Așa a avansat: de la Secretar al Comitetului Central, supleant al Biroului politic, la membru plin al Biroului politic al Partidului comunist. La moartea lui Cernenko, în martie 1985, gerontocratii i-au încredințat lui Gorbaciov frâiele URSS.
Vârtejul schimbărilor
Cei care l-au cunoscut atunci, își amintesc că Gorbaciov nu voia decât ”să perfecționeze sistemul, fără a schimbă ceva în principiu”. ”Eram produsul epocii noastre”, se scuză el mai târziu, dar ”micuțul soldat” de odinioară va deveni pragmatic. Pentru a redă elan giganului rus a lansat faimoasa ”perestroika”(restructurarea). La început a fost afectată doar economia, respectiv intenția de a matură un pic birocrația pentru a se câștigă în eficientă. Dar, fără schimbare de regim politic nu erau posibile transformările. Și atunci, sovieticii , grație lui Gorbaciov, au descoperit alegerile și ”glasnost(transprenta)”.S-a terminat cu secretele, informația a devenit liberă, disidenților li s-a permis să vorbească. Micul aparatcik a fost prins în vârtejul transformărilor mai amplu decât gândise inițial. Democratizarea a fost manà cerească în republicile sovietice și în țările satelite. Până la Gorbaciov, teamă de tancurile ruse tempera rapid aspirațiile la independența. Brejnev trimisese trupe la Praga. Gorbaciov nu face asaceva, avea aversiune față de represiuni. Cunoscuse devreme excesele regimului. Unul din bunici,rebel, fusese trimis în Siberia pentru indisciplina în lucrările agricole. Celălalt bunic, președinte de kolhoz, a fost condamnat la moarte prin împușcare pentru ”activitate troțkistă”. După comutarea pedepsei în închisoare, bătrânul a povestit la întoarcerea acasă chinurile la care a fost supus. Că atare, la nepotul Mihail Gorbaciov aversiunea față de represiuni rămăsese intactà. El nu a conceput deschiderea focului când mulțimea protesta, nici când la Berlin a căzut Zidul, chiar dacă Honecker i-a reproșat. De ce să opui rezistență, relata Gorbaciov mai târziu unui ziarist: Imaginați-va ce s-ar fi putut întâmplă dacă am fi utilizat forță. Două milioane de militari se aflau de o parte și de altă a cortinei de fier. Doi ani mai târziu, chiar dacă a primit Premiul Nobel pentru pace, Gorbaciov era alungat de la putere. De neconceput asaceva? Logic, răspund rușii.
În plin vârtej al transformărilor, Gorbaciov a uitat esențialul pentru un popor: să aibă cu ce trăi. Glasnost a însemnat brusc și transparență prețurilor: crescute cu 60% în 1991.Eliberarea întreprinderilor de birocrație a însemnat de fapt posibilitatea unora de a se îmbogăți, înflorirea pieței negre, în timp ce majoritatea cetățenilor se buluceau la cozile din față magazinelor.
Nu au fost prea mulți sovietici care să-l regrete pe Mihail Gorbaciov la debarcarea să din 8 decembrie 1991. În acea zi, Boris Elțîn, în fruntea Rusiei,și omologii lui din Ucraina și Belarus au trecut la propria lor democratizare…dizolvând Uniunea Sovietică. ” Gorbaciov, comenta un expert politic analizând epoca acestui interesant lider, în calitatea să de președinte al unei cochilii goale, a trebuit să plece pe ușa din spate. Acesta a fost prețul schimbării la care se angajase”.
