În vara anului 2001 în cadrul unei excursii de două săptămâni în R.P. Chineză împreună cu soţia mea Maria Cornelia am vizitat una dintre minunile Istoriei universale: Marele Zid, o construcţie gigantică în lungime de 21.196,18 kilometri. Era un vis al nostru care s-a împlinit din fericire.
Mărturisesc cât de grea îmi este acum alegerea unor superlative în descrierea acestui grandios edificiu creat de-a lungul sutelor de ani de locuitorii acelei ţări asiatice. Cu firească emoţie ne-am alăturat zecilor de milioane de vizitatori de pretutindeni care ajunseseră acolo de-a lungul Timpului. Se vehiculează în media informaţia că cea mai cunoscută porţiune a Marelui Zid denumită Badaling a fost vizitată de peste 300 de mari personalităţi ale lumii: Preşedinţi, Regi, Regine, Premieri ş.a.; acolo am ajuns şi noi.
Au existat diferite denumiri atribuite giganticei construcţii. Numele de “Zidul lung de zece mii de mile” se regăseşte în opera marelui savant Sima Qian, intitulată Douăzeci şi patru de Istorii, scrisă la sfârşitul secolului al II-lea Î.Hr. – începutul secolului I Î.Hr. O denumire similară apare în Cartea lui Song din anul 496 D.Hr. În lucrarea lui William Lindesay, The Great Wall revisited. From the Jade Gate to Old Dragon’s Head/2007 autorul susţine că sintagma din limba chineză “zece mii” are un caracter figurativ fiind similară sintagmelor greacă şi engleză “myriad” ce înseamnă “nenumărabil” sau “nemăsurabil”, ambele cuvinte sugerând dupa părerea mea ideea de imensitate. Acestor denumiri li s-au adăugat altele metaforice/poetice precum: “Frontiera Purpurie” şi “Dragonul de pe Pământ”. De-abia în perioada Dinastiei Qing termenul care s-a impus în plan colocvial a fost Zidul Lung, echivalentul termenului din limba engleză Great Wall. Maitrebuie menţionat faptul că anumitesecţiuni ale impresionantei construcţii localizate în sudul Deşertului Gobi şi în Stepa Mongolă erau uneori denumite “Zidul lui Ginghis Han” chiar dacă temutul războinic mongol nu construise niciodată vreo linie de apărare de genul unui zid protector.
Am aflat din diverse surse credibile că niciunul dintre europenii care vizitaseră China sau Mongolia în perioada secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea (e.g. Giovanni da Pian del Carpine, Marco Polo, Odoric of Partenone, Giovanni de’ Marignolli, William of Rubruck ş.a.) nu au lăsat posterităţii însemnări despre Marele Zid Chinezesc. Acest fapt mă face să cred că Zidul îşi păstra peste Timp valoarea sa strategică şi nu era introdus în circuitul călătoriilor.
De abia pe vremea Dinastiei Ming la începutul veacului al XVI-lea în condiţiile dezvoltării transportului naval către ţinuturile Asiei unii europeni ajunseseră la Marele Zid scriind despre acesta în termeni admirativi prin folosirea multor hiperbole (e.g. Gaspar da Cruz, Matteo Ricci, Bento de Góis, Juan González de Mendoza etc.). Odată cu deschiderea de către statul chinez a graniţelor sale pentru negustorii şi vizitatorii străini după cele două “Războaie ale Opiumului”, Marele Zid Chinezesc a devenit accesibil turiştilor din întreaga lume.
Fortificaţiile din componenţa Zidului conceput ca o protecţie împotriva diverselor grupe de nomazi din întinsa Stepă euroasiatică ar fi fost ridicate încă la începutul secolului al VII-lea Î.Hr. fiind continuate prin construcţiile din vremea primului Împărat al Chinei, Qin Shi Huang (220-206 Î.Hr.).În timpul Dinastiei Ming (1368-1644) Zidul a ajuns la lungimea maximă fiind refăcut pe circa 6.400 de kilometri; acesta servea ca apărare contra invaziilor mongole şi ca supraveghere permanentă a căilor comerciale cum era celebrul “Drum al Mătăsii”.
S-a discutat mult în cercurile experţilor despre materialele utilizate în diferite etape ale construirii, care au asigurat trăinicia măreţului edificiu. Mortarul era produs din piatră arsă de calcar amestecată cu amidonul extras din orez; în interiorul Zidului s-a folosit un amestec de piatră cioplită, argilă şi nisip. Grosimea acestuia era diferită: astfel în regiunea Pekinului aceasta era între 8 metri la coamă şi 10 metri la bază. Pe multe din cărămizile componente soldaţii şi alţi constructori şi-au încrustat numele lor. Au existat iniţial peste 25.000 de forturi înalte de 12 metri şi late de 6,5 metri care aveau roluri multiple: observare; transmitere de semnale, de regulă cu ajutorul focului; depozitare a armelor şi muniţiei. Pavat cu piatră, Zidul – şerpuind pe crestele abrupte al munţilor şi dealurilor, dar şi prin văile adânci – era utilizat ca şosea cu rol strategic şi ca drum comercial.
Începând din veacul al XIX-lea Marele Zid Chinezesc a fost lăsat într-o stare cvasi-permanentă de paragină până în anul 1952 când noile autorităţi au preluat imensa construcţie sub protecţie guvernamentală declarând-o “un monument istoric al Chinei”. În zilele noastre acesta este unul dintre obiectivele turistice de primă însemnătate pentru oricine vizitează R.P. Chineză.
De Marele Zid Chinezesc sunt legate numeroase legende din care am reţinut una spusă de ghidul nostru de limba română: cândva o femeie pe nume Meng Jiang, al cărei soţ murise în timpul participării sale la construirea imensului edificiu, plângea atât de tare încât o parte a acelui Zid s-a prăbuşit scoţând la lumină osemintele soţului ei pentru ca aceasta să le poată îngropa potrivit datinilor strămoşeşti.
Era întemeiată evocarea grandioasei construcţii în cărţile mele de cugetări şi aforisme:
*Gânduri printre cuvinte/2016: “Marele Zid Chinezesc a fost construit în principal din foarte multă răbdare.”; “Marele Zid Chinezesc rezistă, iar Zidul Berlinului a căzut ca o dovadă clară că Politica nu a fost întotdeauna un arhitect redutabil.”; “De pe Lună se vede Marele Zid Chinezesc şi de pe acesta se vede Luna.”; “Vă rog să priviţi Marele Zid Chinezesc şi vă veţi convinge că Răsăritul nu va apune niciodată.”.
*Alte gânduri printre aceleaşi cuvinte/2017: “Zidul Berlinului a căzut, dar Marele Zid Chinezesc a rămas poate pentru că – în timp ce primul diviza unul şi acelaşi popor – celălalt apăra un mare popor.”; “Din Trump Tower se văd foarte bine Marele Zid Chinezesc şi Turnul Spaski.”; “Semnele de punctuaţie din gramatica universală nu au reuşit să treacă dincolo de Marele Zid Chinezesc.”.
În virtutea formaţiei noastre filosofice, după încheierea vizitei memorabile am făcut un schimb de idei cu soţia mea privind măreaţa construcţie în contextul civilizaţiei şi istoriei Umanităţii:
– În primul rând pe amândoi ne-a impresionat faptul că nu exista nimic agresiv în intenţia celor care timp de peste două mii de ani au clădit pe un teren muntos acel Zid; dimpotrivă, dorinţa lor exclusivă era aceea a asigurării unei apărări eficiente împotriva oricăror agresori. Se onorau în acest fel în lumea construcţiilor materiale adevărurile şi preceptele Confucianismului despre solidaritatea umană, cultul păcii şi al muncii paşnice, despre libertate şi independenţă.
– Lipsea cu desăvârşire orice dorinţă de opulenţă având valoare preponderent estetică; aspectele de acest gen existau cu prisosinţă în alte locaţii din imensa ţară asiatică: Palate, Temple, Sanctuare, Grădini etc.
– Ridicarea giganticei construcţii era o dovadă elocventă a înclinaţiei unui popor pentru seriozitatea eforturilor ca şi pentru sacrificii supreme atunci când acestea erau necesare; mulţi nu s-au mai întors acasă cum a fost, de pildă, eroul din legenda prezentată mai înainte. Marele Zid Chinezesc constituie o “carte de vizită” perenă a unei Puteri de prim rang care impune profund respect şi admiraţie deosebită din partea întregii lumi.
Am compus însemnările de faţă în perspectiva sărbătoririi la 1 octombrie a Zilei Naţionale a Republicii Populare Chineze şi a 75 de ani de existenţă a marelui stat.
