În primăvara anului 1994 – când eram Secretar General Adjunct al “Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre” de la Istanbul – am participat la Trieste/Italia împreună cu Secretarul General la consultările bilaterale cu membrii Secretariatului “Iniţiativei Europei Centrale” pe tema colaborării în domeniul transporturilor regionale. La încheierea reuniunii gazdele au organizat o excursie care ne-a permis cunoaşterea multor obiective interesante din acest oraş şi la unele dintre ele mă voi referi în articolul de faţă.
*Piazza dell’Unità d’Italia/Piazza Grande are o suprafaţă de 12.280 de metri pătraţi fiind înconjurată de multe palate şi edificii publice. Se consideră că este cea mai mare piaţă europeană situată în proximitatea unei mări.
*Fontana dei Quatro Continenti a fost creată în perioada 1751-1754 de sculptorul Giovanni Domenico Mazzoleni din dorinţa de a prezenta Triestul ca un oraş favorizat de noroc. Lumea este reprezentată prin cele patru continente cunoscute la momentul respectiv: Europa, Asia, Africa şi America; este alcătuită din figuri alegorice ale râurilor care toarnă apa din ulcioarele lor în mari scoici. Statuia a fost demontată în timpul vizitei din 1938 a dictatorului Mussolini pentru a elibera spaţiul necesar grandioaselor manifestări, dar ea a revenit pe locul iniţial în anul 1970.
*Castello di Miramare are următoarea istorie: Arhiducele Ferdinand Maximilian de Habsburg (1832-1867) care era fratele mai mic al Împăratului Austriei, Franz Joseph şi comandantul suprem al marinei imperiale ar fi fost prins de o puternică furtună în Golful Trieste; în acele condiţii dificile el şi-a găsit refugiu în portul Grignano luând decizia de a-şi construi o locuinţă pe acel loc stâncos şi lipsit de vegetaţie. Pe baza proiectului lansat în 1856 de arhitectul austriac Carl Junker peste 4 ani acolo a văzut lumina zilei un superb Castel în stil eclectic sugerând o atmosferă de linişte. Am vizitat apartamentele de la parter ale lui Maximilian şi ale soţiei sale Carlota del Belgio între care dormitorul, biblioteca şi camera de studiu a Arhiducelui (care reproduce cabina şi pupa pătrată ale fregatei de război “Novara”). M-a impresionat parcul cu numeroase specii de plante şi arbori, precum şi colecţia de sculpturi de pe aleile sale.
*Castello di San Giusto a fost martorul deselor conflicte militare între Trieste pe de o parte şi Veneţia şi Austria care au dorit să îl cucerească pe de altă parte. Succesiv au fost ridicate Casa del Capitano cu 2 etaje şi un turn, Bastionul Rotund şi Bastionul în formă triunghiulară. Toate aceste accesorii au fost construite în scopuri defensive între anii 1470 şi 1630.
*Cattedrale di San Giusto a fost construită după un prim edificiu cu caracter religios ridicat peste o ”propylaea” romană care era cunoscută sub denumirea de “Templul Capitolin”, un altar piramidal cu triada simbolică Jupiter, Minerva şi Juno. Acea biserică a fost distrusă de invazia lombardă, dar între veacurile al IX-lea şi al XI-lea pe ruinele ei au fost construite două Basilici dedicate Fecioarei Maria şi, respectiv, Sfântului Giusto.
Foto Cattedrale di San Giusto: User:MatthiasKabel, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
*Basilica “Santa Maria Maggiore”, un lăcaş iezuit ridicat în perioada 1627-1682 are planul în formă de cruce latină cu 3 Nave. Ghidul mi-a povestit că în fiecare an la 21 noiembrie locuitorii vin să se roage către Maica Domnului care în 1849 i-a salvat de la teribila holeră care bântuise oraşul făcând numeroase victime. Impresionează pictura lui Sassoferato (1609-1685), “Madona della Salute” şi marele Altar din marmură policromă.
*Il Faro della Vittoria a fost inaugurat în prezenţa regelui Vittorio Emanuele al III-lea după o muncă intensă de construire care a durat 4 ani. Deasupra Cupolei gigantice se află statuia din cupru a Victoriei, operă a sculptorului Giovanni Mayer; pe soclul înalt sunt ornamente cu figuri de marinari, iar la bază a fost amplasată ancora distrugătorului “Audace”.
*Museo del Mare este unul din cele mai mari muzee de acest gen din întreaga zonă mediteraneană. La parter sunt expuse modele de motoare, o cameră dedicată lui Guglielmo Marconi cu echipamente radio pentru vapoare, modelele celor 3 nave folosite de Cristofor Columb în prima sa expediţie în America ş.a. La etajul superior pot fi vizionate ambarcaţiuni şi echipamente destinate pescuitului în Marea Adriatică.
*Arco di Riccardo din Piazzetta Barbacan este un important monument roman ridicat pe vremea Împăratului Augustus. Referitor la denumirea acestui monument există trei variante interpretative: i) ar fi legată de Richard Inimă de Leu/Riccardo Cuor di Leone (1157-1199) care, întorcându-se din Ţara Sfântă, a fost reţinut la Trieste; ii) termenul “cardo” ar reprezenta o denaturare a unuia dintre drumurile clasice din Roma; iii) ar proveni de la “ricario”, Magistratura medievală situată în proximitatea Arcului.
*Teatro Romano este un auditoriu semi-circular cu scaune de piatră împărţite în 4 sectoare de scări care puteau găzdui peste 6.000 de persoane. A fost construit la sfârşitul primului secol D.Hr. din iniţiativa şi cu sprijinul financiar substanţial ale patricianului Quintus Petronius Modest, un susţinător al Împăratului Titus şi procurator al Împăratului Traian. Fiind distrus de trupele lombarde care au atacat Triestul, ruinele Amfiteatrului au fost ascunse timp de multe veacuri sub zidurile medievale. A fost scos la lumină abia în anul 1938 pe fondul programului de reînnoire urbană, devenind un obiectiv turistic de primă importanţă.
*Teatro Lirico “Giuseppe Verdi” se numise iniţial “Teatro Grande” fiind atunci gazdă a două opere de Verdi: Il Corsaro/1848 şi Stifellio/1850. Ulterior acesta a fost denumit “Teatro Communale”, dar în ianuarie 1901, la numai câteva ore după moartea lui Giuseppe Verdi, a luat denumirea marelui compozitor italian cu care se mândreşte până astăzi.
*Grotta Gigante descoperită în 1840, dar inaugurată abia în 1904 are 280 de metri lungime, 65 de metri lăţime şi un plafon de 107 metri. În fiecare an la 15 august, Sfânta Zi a Adormirii Maicii Domnului în peşteră au loc concerte corale denumite “Festa della Befana” datorită condiţiilor acustice excepţionale ale acestui ambient natural.
*Canal Grande aflat în centrul oraşului a fost construit în perioada 1754-1756 făcând posibilă venirea directă până în centrul oraşului a bărcilor pentru încărcarea/descărcarea mărfurilor. Canalul este traversat de două poduri: “Ponte Rosso”/1832 (unde există o statuie a scriitorului James Joyce care a locuit temporar în Trieste) şi “Ponte Verde”/1858.
*Basilica Forense – din fostul lăcaş datând de la începutul secolului al II-lea D.Hr. care adăpostea Tribunalul roman au mai rămas doar câteva coloane, băncile şi tronul magistraţilor, dar toate aceste amintiri de piatră reprezintă o însemnată lecţie de istorie.
*Orto Lapidario a fost amenajată în secolul al XIX-lea cu scopul de a reuni diverse inscripţii, monumente, statui şi sculpturi din epocile romană, medievală şi modernă. Colecţia foarte valoroasă se datorează lui Domenico Rossetti.
*Parco della Rimembranza a fost construit în anii ’30 ai veacului trecut. Acolo pot fi văzute numeroase pietre comemorative purtând numele ostaşilor căzuţi în cele Două Războaie Mondiale.
*Basilica Paleocristiana este o preţioasă mărturie a credinţelor creştine ale populaţiei din Trieste. Printre relicvele descoperite în urma excavărilor din 1960 se află fragmente de mozaic unde sunt înscrise cuvintele “Sancta Ecclesia Tergestina” şi apar anumite referiri la diverşi donatori, inclusiv greci şi orientali dovedind străvechile legături între Trieste şi ţările din zona Mării Mediterane.
*Acquario Marino a luat fiinţă în anul 1933 în clădirea fostei pieţe centrale. Are 25 de tancuri acvatice care reconstruiesc mediile marine cu numeroase specii, în principal din Marea Adriatică. Se păstrează Clopotniţa din partea stângă a edificiului care servise ca turn cu apă de mare necesară pentru tarabele de peşte din acea piaţă.
