În 1984 m-am aflat câteva luni în calitate de înalt funcţionar internaţional la “Centrul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Socială şi Probleme Umanitare” de la Viena, participând la elaborarea Liniilor Directoare ale pregătirii şi marcării Anului Internaţional al Tineretului (1985), o iniţiativă lăudabilă a României. În perioada respectivă, mai ales în week-end-uri am vizitat numeroase obiective turistice din Capitala Austriei, iar la câteva dintre ele mă voi referi în articolul de faţă. Menţionez că am mai scris în această gazetă câteva articole în care am evocat o serie de locuri vieneze legate de anumite personalităţi ale istoriei României si ale culturii austriece.
*Palatul Schönbrunn a fost construit pe un teren care intrase în posesia Habsburgilor încă din anul 1569 când soţia Împăratului Ferdinand al II-lea îşi făcuse o reşedinţă acolo pe care o numise Schönbrunn. Iată câteva aspecte legate de biografia acestui Palat: în 1772 Wolfgang Amadeus Mozart, când avea doar şase ani, a susţinut un concert în “Sala Oglinzilor”; Împăratul Franz Josef, căsătorit cu fermecătoarea Sisi şi-a petrecut aici ultima parte a vieţii sale; în “Sala Chinezească” Împărăteasa Maria Theresa, care locuia aici, avea conferinţe secrete cu cancelarul ei şi cu Prinţul Kaunitz; într-o altă încăpere a Palatului Împăratul Napoleon Bonaparte s-a întâlnit cu generalii lui; în “Salonul Albastru” Împăratul Charles I a semnat actul de abdicare în anul 1918, marcând astfel sfârşitul celor patru decenii de dominaţie habsburgică şi demisia monarhiei. Grădina Palatului este una dintre cele mai mari şi mai frumoase din întreaga Austrie.
*Primăria/Rathaus impresionează prin Turnul său subţire care are o înălţime de 98 de metri. Intrarea este decorată cu o splendidă creaţie barocă în fier. O uşă duce către “Capela Mântuitorului”/“Salvatorkapelle” având un portal în stil renascentist italian ce datează din perioada 1520-1530. În curtea Primăriei se află Fântâna “Andromeda”, operă realizată de sculptorul Georg Raphael Donner.
*Biserica “Sfântul Petru”/Peterskirche este un lăcaş despre care se crede că ar fi fost creat în anul 792 de către Carol cel Mare; motivul legendei este reflectat în basorelieful de marmură de pe faţada Bisericii, intitulat Carol cel Mare aşezând Crucea; lucrarea aparţine sculptorului Rudolf Weir şi a fost realizată în 1906. Pe ruinele unei basilici romane în secolul al XIII-lea a fost ridicată actuala Biserică în stil baroc pe baza proiectului lui Gabriele Montani. Am văzut cu firească admiraţie frescele despre Adormirea Fecioarei Maria, aflate în interiorul Cupolei.
Biserica Sfântul Petru
*Palatul Imperial Hofburg a fost timp de şase secole centrul de putere al Imperiului Habsburgic. Am vizitat fostele apartamente locuite de Împăratul Franz Josef şi de Împărăteasa Elisabeth/Sisi cu candelabre de cristal de Boemia şi cu piese de mobilier Biedermeier. Pe lângă acestea am intrat în Sala Tezaurului Imperial, Capelă, Şcoala Spaniolă de Călărie şi Bibliotecă; de asemenea, am văzut colecţiile de arme şi armuri si de instrumente muzicale.
*Catedrala “Sfântul Ştefan”/Stephansdom a fost construită cu aproximativ 800 de ani în urmă, dar edificiul actual este în stil gotic târziu; singurele porţiuni care au rămas din clădirea iniţială în stil romanic sunt “Poarta Giganţilor” şi “Turnurile Păgânilor”. În cripta de sub Altarul principal se păstrează câteva urne cu organe interne ale unor membri de vază ai familiei Habsburgilor. Amvonul din nava principală este decorat cu portretele celor patru Părinţi ai Bisericii, iar sculpturile înfăţişează episoade din vieţile Sfântului Pavel şi Ducelui Rudolf al IV-lea Fondatorul. Turnul Catedralei, înalt de 137 de metri a fost terminat în anul 1433 şi a reprezentat multă vreme cea mai înaltă clădire de pe continentul european. Am urcat cele aproape 350 de trepte (atunci vârsta încă îmi permitea acest exerciţiu temerar), având astfel prilejul de a avea o privire panoramică a Vienei.
*Palatul Belvedere este compus din două clădiri construite în stil baroc pentru Prinţul Eugen de Savoy după planurile arhitectului J.L. von Hildebrandt. După moartea Prinţului, Palatul a trecut în posesia succesoarei Victoria, Ducesa din Sachsen Hildburghausen care a vândut locul Mariei Teresa în 1752. În anul 1803 prima grădină alpină a fost proiectată în apropierea Palatului şi aceasta are astăzi peste 4.000 de plante ale ecosistemului alpin.
*Opera de Stat/Staatsoper a fost inaugurată în mai 1869 când s-a prezentat opera Don Giovanni de Mozart. După distrugerile suferite din cauza bombardamentelor trupelor aliate în 1945, Opera a fost restaurată şi redeschisă la 5 noiembrie 1955 cu premiera operei Fidelio de Beethoven. Lăcaşul a fost înnobilat de-a lungul anilor de prezenţa renumiţilor dirijori Gustav Mahler, Richard Strauss şi Herbert von Karajan.
*Grădina Poporului/Volksgarten a fost creată în anul 1820 când Napoleon a ordonat distrugerea zidurilor Vienei. Este un parc agreabil unde cei care vin pot admira monumentul dedicat scriitorului Grillparzer şi o fântână în memoria Împărătesei Elisabeta.
*Turnul Dunării/Donauturm este o creaţie tehnică a anului 1964. Are o înălţime de 252 de metri. Desigur, nu mi-am îngăduit să urc cele 776 de trepte; aşa că am folosit liftul care m-a dus până în vârf în 35 de secunde, oferindu-mi o splendidă panoramă a Vienei.
*Biserica “Votivkirche” în stil neo-gotic este considerată una dintre cele mai vestite din lume în privinţa stilului arhitectural. Am vizitat-o de multe ori seara când veneam acasă de la biroul din sediul O.N.U. la reşedinţa mea din apropiere. Construirea Bisericii a fost începută în 1856 şi finalizată în 1879 cu ocazia jubileului de argint al cuplului regal.
*Biserica “Sfântul Carol”/Karlskirche te surprinde prin arhitectura sa care cuprinde unele coloane din Grecia şi Roma Antică. Viena a fost lovită de epidemia ciumei în anul 1713; Împăratul de atunci a promis că, după terminarea teribilei boli, va construi un sfânt lăcaş pentru a mulţumi astfel Divinităţii. Ultima piatră a construcţiei avea să fie pusă în 1737, la 22 de ani de la dispariţia distrugătoarei maladii.
*Teatrul Naţional/Burgtheater datează din anul 1888, fiind realizat de Karl von Hasenauer şi Gottfried Semper în stil renascentist ca teatru al Curţii Imperiale. Sala are peste 1.000 de locuri. Clădirea a avut de suferit din cauza bombardamentelor din 1945, dar a fost reconstruită în cele mai mici amănunte, păstrându-se structura originală şi triada culorilor imperiale: roşu; crem; auriu. Faţada principală este încoronată de o friză care înfăţişează personajele mitologice Ariadna şi Bachus; statuia lui Apollo se înalţă deasupra acestei frize.
*Coloana Ciumei/Pestsäule este un monument trist ridicat în memoria celor peste 76.000 de victime ale marii epidemii. Împăratul Leopold I a dorit să marcheze terminarea acelei perioade negre din istoria Austriei printr-o sculptură comemorativă încredinţată artiştilor austrieci Tobias Kracker şi Johann Bendel. Monumentul înalt de 69 de metri a fost inaugurat în anul 1693, fiind iniţial realizat din lemn şi înlocuit mai târziu cu cel actual, fabricat din marmură şi cărămizi, care conţine unele simboluri religioase şi mulţumirile aduse Împăratului menţionat.
*Biserica Capucinilor, anexată Mănăstirii acestui Ordin, poartă denumirea “Sfânta Maria a Îngerilor”. În “Cripta Imperială” alcătuită din 10 camere se odihnesc mulţi membri ai dinastiei habsburgice: Împăraţi; Împărătese; Duci; Arhiduci. Construcţia a fost finalizată în anul 1632. Peste câţiva ani am aflat că în acea criptă a fost înmormântat în 2011 fiul ultimului Împărat din monarhia austro-ungară, Otto von Habsburg.
*Muzeul de Arte Frumoase/Kunsthistorisches Museum a fost construit în perioada 1871-1891 la comanda Împăratului Franz Joseph I. Edificiul găzduieşte comori inestimabile în cadrul Pinacotecii (unde se află cea mai mare colecţie de tablouri ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân din întreaga lume), al Colecţiei de Antichităţi (tezaurele dacice de la Sânnicolau Mare şi Şimleul Silvaniei/România) şi al Colecţiei Numismatice.
Muzeul de Arte Frumoase
Fotografii: Mihai Manolescu
