Avertismentul Uniunii Europene

Preocuparea excesivă pe care o avem pentru modul în care se vor putea valorifica cât mai bine banii aduși de la Uniunea Europeană prin PNRR ne-a atenuat atenția pe care ar fi trebuit să o acordăm și altor acțiuni pe care Uniunea le-a desfășurat în ultimele zile.

Ar fi trebuit să i se acorde o atenție specială unui eveniment care, după părerea mea, reprezintă unul dintre cele mai serioase avertismente pe care UE le- a dat în ultima perioadă relativ la pericolele ce vor amenința Europa în viitorii ani.

Este un avertisment ce se referă la iminența declanșării unui crize alimentare.

Reuniţi în cadrul Consiliului, miniștrii agriculturii ai Uniunii Europene au dat undă verde unor concluzii privind un plan pentru aprovizionarea cu alimente şi securitate alimentară realizat de Comisie ca parte a Strategiei „De la fermă la masă”. Iniţiativa „va ajuta UE să facă faţă provocărilor precum fenomene meteo extreme, evenimente relaţionate cu sănătatea vegetală sau animală şi penuria de fertilizanţi, energie sau mână de lucru”, conform unui comunicat al Consiliului, relatează agenţia EFE.

Ministrul spaniol al Agriculturii, Luis Planas, a declarat că în acest fel „se va face un pas înainte în privinţa răspunsului la viitoare crize”. 

În concluziile sale, Consiliul salută cu satisfacţie planul de contingenţă propus şi recunoaşte necesitatea pregătirii sistemului alimentar european pentru viitor, în contextul unor posibile riscuri. Deşi mecanismele pe care le are UE „au reuşit să combată efectele cele mai rele ale recentei pandemii„, miniştrii au fost de acord că lecţiile învăţate vor trebui utilizate pentru a răspunde la viitoare crize.

Statele membre au subliniat importanţa pieţei interne şi susţin că mobilitatea transfrontalieră a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor trebuie menţinută în astfel de situaţii.

În plus, acestea sprijină crearea unui mecanism permanent pentru supravegherea nivelului de pregătire al Europei în faţa ameninţărilor privind criza și securitatea alimentară.

Comentariile nu își mai au rostul. Este cât se poate de clar că la nivelul Uniunii Europene există convingerea că intrarea țărilor membre în viitorii ani într-o situație asemănătoare cu cea a unei crize alimentare este mai mult decât posibilă. Acesta este motivul pentru care Consiliul a hotărât trecerea la elaborarea unui ”plan pentru aprovizionarea cu alimente și securitate alimentară ”.

Desigur, la nivelul Uniunii s-a luat în considerare faptul că insecuritatea alimentară acută atinge cel mai ridicat nivel de cinci ani, potrivit ”Raportului rețelei globale privind crizele alimentare” (Global Network Against Food Crisis)

Insecuritatea alimentară acută se referă la o situație în care viața sau mijloacele de subzistență ale unei persoane se află în pericol iminent, deoarece persoana nu este în măsură să mănânce în mod adecvat. Acest concept se bazează pe măsuri convenite la nivel internațional privind foametea extremă, inclusiv cadrul integrat de clasificare a securității alimentare (IPC) și cadrul armonizat. Este diferit de foamea cronică, care este discutată în raportul anual al ONU privind starea securității alimentare și a nutriției în lume. Foamea cronică se referă la o stare în care o persoană nu este capabilă să se hrănească suficient pentru a duce o viață normală, activă pentru o perioadă lungă de timp.

Conflictele, șocurile economice și condițiile meteorologice extreme au aruncat aproape 200 de milioane de oameni în insecuritate alimentară acută în 2020, potrivit unui raport anual publicat recent de Global Network Against Food Crisis (GNAFC), o alianță internațională care reunește agențiile Organizației Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și organizațiile guvernamentale și neguvernamentale în lupta împotriva crizelor alimentare.

Raportul Rețelei globale împotriva crizelor alimentare arată că cel puțin 155 de milioane de persoane din 55 de țări sau teritorii s-au confruntat cu o insecuritate alimentară acută la nivel de criză sau mai rău (fazele 3-5 ale Cadrului integrat de clasificare a securității alimentare) în 2020, cu aproximativ 20 de milioane mai multe persoane decât în anul precedent.

Dintre cei afectați, aproximativ 133.000 se confruntau în 2020 cu o situație care corespunde celei mai grave faze de insecuritate alimentară acută – situația dezastrelor (faza 5 a cadrului integrat) – în Burkina Faso, Sudanul de Sud și Yemen, unde a fost nevoie de un răspuns de urgență pentru a evita multe decese și o prăbușire completă a mijloacelor de subzistență.

În plus, cel puțin 28 de milioane de persoane s-au confruntat cu un nivel acut de insecuritate alimentară corespunzător unei situații de urgență (faza 4 a cadrului integrat) în 2020 – un stat foarte aproape de foamete – în 38 de țări și teritorii, unde acțiunile urgente au salvat vieți și mijloace de subzistență și au împiedicat răspândirea foametei.

În cele 39 de țări și teritorii care s-au confruntat cu crize alimentare în cei cinci ani în care Rețeaua globală și-a publicat rapoartele anuale, numărul persoanelor care se confruntă cu niveluri ridicate de insecuritate alimentară acută (fazele 3-5 ale cadrului integrat) a crescut de la 94 de milioane la 147 de milioane între 2016 și 2020.

Principalii factori care stau la baza creșterii insecurității alimentare acute sunt:

  • conflictele (principalul factor care a împins aproape 100 de milioane de persoane în insecuritate alimentară acută, în creștere de la 77 de milioane în 2019);
  • șocurile economice, adesea cauzate de Covid-19, au luat locul fenomenelor meteorologice ca al doilea factor de insecuritate alimentară acută, atât în ceea ce privește numărul de persoane, cât și numărul de țări afectate (peste 40 de milioane de persoane din 17 țări și teritorii, comparativ cu 24 de milioane și opt țări în 2019);
  • fenomene meteorologice extreme (peste 15 milioane de oameni, în scădere de la 34 de milioane în anul precedent).

În timp ce conflictele vor rămâne principalul motor al crizelor alimentare în 2021, Covid-19 și măsurile luate pentru a-l reduce și fenomenele meteorologice extreme vor continua să exacerbeze insecuritatea alimentară acută în economiile fragile.

Perspectivele sunt sumbre pentru 2021.

Conflictele, restricțiile legate de pandemie, care alimentează dificultățile economice și amenințarea persistentă a condițiilor meteorologice dure sunt susceptibile de a continua să declanșeze crize alimentare, au declarat Uniunea Europeană (UE), Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Programul Alimentar Mondial al Organizației Națiunilor Unite (PAM) (membri fondatori ai Rețelei Globale), precum și Agenția pentru Dezvoltare a Statelor Unite într-o declarație comună . Astfel, s-a precizat :

„Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea sistemului alimentar global și necesitatea de a face sistemele mai echitabile, mai durabile și mai reziliente, astfel încât să poată furniza în mod continuu alimente nutritive pentru 8,5 miliarde de oameni până în 2030. Este necesară o transformare radicală a sistemelor noastre agroalimentare pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă.

Natura prelungită a majorității crizelor alimentare atestă faptul că evoluțiile de mediu, sociale și economice pe termen lung, împreună cu mai multe conflicte și insecuritate în creștere, erodează reziliența sistemelor agroalimentare. Fără o inversare a tendințelor pe care le vedem astăzi, frecvența și gravitatea crizelor alimentare vor crește.”

Realitatea de mai sus nu mai poate fi tratată cu indiferență, iar avertismentul pe care îl dă Uniunea Europeană nu ar trebui să fie lăsat fără măsuri concrete în fiecare țară membră.

Ce se va întâmpla în România ? Cât și cum ne va afecta această criză, având în vedere dificultățile bine cunoscute ale agriculturii românești? (prezentate pe larg în articolele publicate pe tot parcursul anilor 2020 și 2021)

„În perioada imediat următoare, România nu se va confrunta cu o criză alimentară. Suntem după un an de excepţie în ceea ce priveşte nivelul recoltelor şi astfel am generat suficientă materie primă pentru a acoperi necesarul intern de consum, a declarat Florian Ciolacu, directorul executiv al Clubului Fermierilor Români. Însă România trebuie să-şi pregătească cu mare atenţie paşii următori ţinând cont că este anticipată o criză alimentară care va afecta populaţia foarte săracă la nivel global. Indicele FAO privind preţul alimentelor (FAO Food Price Index) a fost în octombrie 2021 cu peste 31% mai mare faţă de aceeaşi lună a anului precedent. Suplimentar, anul acesta s-a accentuat deficitul pieţei globale de cereale (în particular grâu), tendinţă care va continua să fie influenţată de factorii de mediu şi climă. Lucrurile se vor rostogoli şi vor genera efecte de migraţie în masă, astfel că semnalul de alarmă este tras la nivel global deja.

Sperăm că România îşi va evalua foarte atent opţiunile şi va genera elementele de apărare în contextul crizei alimentare care va veni cu siguranţă. Din analizele efectuate de Clubul Fermierilor Români până la 1 noiembrie 2021, preţurile îngrăşămintelor au crescut cu 115 – 125% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cele ale produselor pentru protecţia culturilor între 15-18%, iar seminţele s-au scumpit cu 3 – 5% faţă de perioada similară din 2020. Directorul executiv al Clubului Fermierilor Români consideră că impactul generat de creşterile menţionate poate fi absorbit dacă fermierii îşi ajustează tehnica şi tehnologia astfel încât distribuţia inputurilor la nivel de hectar să fie efectuată fără a genera risipă şi exces. De asemenea, dacă preţurile la materiile prime se vor menţine ridicate în contextul mecanismelor de piaţă şi autoreglare, profitul generat pe un hectar poate asimila costurile.”

Indiferent de modul în care vor lucra sau beneficia fermierii români de condițiile noilor situații create la nivel global, trebuie subliniat faptul că România are un potențial agricol uriaș care ar permite hrănirea unei populații de cel puțin patru ori mai mare decât populația sa, ceea ce înseamnă că niciodată nu ar trebui vorbit de o posibilă criză alimentară în România. Dacă ea va exista, atunci explicația nu poate fi alta decât incompetența celor care se află în postură de decidenți ai politicilor economice în general și al celor agricole, în particular.

- Publicitate -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

WWW