Mihai Constantin, Senior Researcher,
Alina Arsani, Head of Energy Systems
România a făcut un pas important, deși întârziat, în dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră. Ministerul Energiei a publicat, pe 23 iulie 2026, spre consultare, lista perimetrelor destinate viitoarelor parcuri eoliene offshore. Energy Policy Group (EPG) aduce recomandări astfel încât capacitatea anunțată, de peste 11 GW, să nu rămână doar un deziderat pe hârtie.
Cele 6 perimetre vor fi licitate în trei etape:
Faza 1 (zonele 1–3), însumând aproximativ 3,1 GW
Faza 2 (zonele 4–5), însumând aproximativ 2,4 GW
Faza 3 (zona 6), până la 6 GW.
Depășirea pragului de 11 GW este un semnal încurajator, însă acesta trebuie asumat explicit în legislație, sau cel puțin în documentele strategice, alături de un calendar ferm de implementare. Astfel, investitorii ar dispune de predictibilitatea necesară fundamentării deciziilor de investiții.
Sectorul eolian offshore poate avea un efect de multiplicare semnificativ la nivelul economiei. O analiză EPG din 2023 arată că o capacitate instalată de 3 GW de energie eoliană offshore ar putea genera până la 22.000 de locuri de muncă echivalente cu normă întreagă, dintre care peste 15.000 în economia națională. Acest potențial benefic în piața muncii se poate materializa dacă România preia o parte din producția de componente.
Avem șansa să construim o bază industrială reală în jurul energiei eoliene offshore. Însă această oportunitate, la fel ca energia însăși, depinde de infrastructura necesară pentru a o susține: rețeaua de transport de energie electrică și Portul Constanța.
Mihai Constantin, autorul principal al analizei, trasează o serie de recomandări pentru dezvoltarea energiei eoliene offshore în România. „Procesul de selecție a celor șase perimetre eoliene offshore trebuie să devină mai transparent și mai incluziv, fiind nevoie de o comunicare clară asupra stadiului legislației secundare față de investitori, societatea civilă și mediul academic. Este necesară și o perioadă de consultare publică mai lungă decât minimul legal pentru astfel de decizii de miliarde de euro, cu implicații asupra mediului, economiei și securității naționale. De asemenea, studiul tehnic care a stat la baza selecției trebuie publicat integral, nu doar concluziile.
Pe termen lung, dezvoltarea infrastructurii de transport ar trebui gândită regional, eventual prin concepte scalabile precum insulele energetice, care pot susține atât prima fază, cât și integrarea fazelor 2 și 3. Ca valoarea adăugată anunțată — între 16 și 27 de miliarde de euro — să se transforme într-o bază industrială reală, România ar putea lua în calcul acorduri sectoriale similare celor din Regatul Unit sau Polonia.”
Transformarea listei de perimetre în capacitate instalată care să producă energie și o potențială industrie prelucrătoare autohtonă depinde de asumarea acestei ținte de 11 GW, de o rețea de transport consolidată și pregătită pentru preluarea energiei, de porturi modernizate și forță de muncă pregătită.
