Păstrează haina de nouă, iar sănătatea de tânăr. Este unul dintre proverbele după care ar trebui să ne ghidăm dacă vrem o viață lungă, fără probleme. Acest lucru presupune, însă, o serie de controale de rutină, ca să depistăm, la timp, orice fel de afecțiune. De cele mai multe ori, un consult medical poate presupune mai multe etape care au ca scop obținerea unei imagini cât mai complete asupra organismului. Atât la propriu, cât și la figurat.
Cum se desfășoară consultul medical?
În primă fază, medicul va face anamneza pacientului, adică îi va adresa acestuia o serie de întrebări ca să afle informații despre starea de sănătate și despre antecedentele fiziologice sau patologice. Ulterior, va efectua o examinare fizică, obiectivă a întregului organism, prin observare, palpare, ascultație și percuție. Ca să-și completeze informațiile adunate prin anamneză și examenul obiectiv, pot fi necesare investigații suplimentare precum analize de laborator sau examinări imagistice.
Ce înseamnă imagistica medicală?
Adesea, în urma examenului obiectiv, se poate ridica suspiciunea existenței unei patologii la un anumit nivel al organismului, inaccesibil ochiului liber. De exemplu, examenul fizic poate releva prezența unui ficat de dimensiuni crescute, însă nu poate furniza detalii suplimentare cu privire la natura patologiei hepatice.
Pentru a examina, în profunzime, anumite părți ale corpului, știința pune la dispoziție o gamă largă de investigații imagistice. Aceste metode folosesc diferite tipuri de radiații pentru a trece bariera fizică organismului fără a fi necesară incizia, furnizând astfel o imagine „din interior” care să ghideze procesul diagnostic.
Tipuri de investigații imagistice
Clasificarea investigațiilor imagistice se face după tipul de radiație folosit pentru obținerea imaginii. Cele mai utilizate metode imagistice sunt:
- Radiografia;
- Ecografia;
- Rezonanța magnetică nucleară;
- Tomografia computerizată.
Radiografia
Radiografia folosește o doză mică de raze X care trece prin organism și generează imagini ale organelor, țesuturilor și oaselor. Este o procedură rapidă, ușoară și eficientă, utilizată pe scară largă pentru examinarea dinților, a plămânilor, a oaselor, a sinusurilor sau a sânilor.
Utilizarea radiațiilor X nu este lipsită de riscuri. Riscurile majore asociate radiografiei sunt dezvoltarea unei patologii canceroase induse de radiație sau cauzarea unor defecte de creștere și dezvoltare embrionară. De aceea, se recomandă evitarea radiografiilor. în cazul femeilor însărcinate.
Dozele de radiații X utilizate sunt, în general, foarte mici și, de cele mai multe ori, beneficiul unei radiografii depășește riscul asociat radiației. Totuși, se recomandă folosirea dozei minime de radiații X și limitarea numărului de radiografii realizate.
Ecografia
Ecografia folosește ultrasunete cu frecvență înaltă pentru a genera imagini în timp real din interiorul organismului. Această procedură este utilizată pentru examinarea organelor interne, a vaselor de sânge sau a țesuturilor. Spre deosebire de radiografie, ecografia nu utilizează radiații ionizante, prin urmare nu pune probleme de sănătate, așa că este metoda preferată în cazul femeilor însărcinate.
Rezonanța magnetică nucleară (RMN)
Tehnica RMN folosește un câmp magnetic și unde radio pentru a genera imagini ale organelor, țesuturilor, oaselor și cartilajelor. Este utilizată, în special, în examinarea creierului, sânilor, ligamentelor și a vaselor de sânge. Din cauza prezenței câmpului magnetic, procedura nu poate fi aplicată în cazul pacienților cu dispozitive metalice implantate (proteze metalice, valve cardiace metalice, dispozitive de tip pacemaker, dispozitive intrauterine, etc).
Tomografia computerizată (CT)
Tomografia computerizată folosește o doză mai mare de radiații X decât radiografia, însă furnizează imagini mai detaliate, cu o rezoluție mai bună. Examinarea imagistică de tip CT oferă informații cu privire la oase, mușchi, organe, țesuturi și vase de sânge. Comparativ cu RMN-ul, CT-ul este o metodă imagistică mai rapidă și mai ieftină, însă, vine cu dezavantajul expunerii la radiații ionizante.
Atât în cazul CT-ului cât și în cazul RMN-ului poate fi necesară injectarea și/sau ingerarea unei substanțe de contrast care să ofere o imagine mai bună a anumitor părți ale organismului.
În concluzie, serviciile de radiologie și imagistică medicală vin în completarea examenului fizic efectuat cu prilejul unui consult medical și pot fi utilizate atât în scop diagnostic, cât și pentru screening.
