Presa japoneză a făcut publice pentru prima dată înregistrările interne ale unei reuniuni de la Sanctuarul Yasukuni, dezvăluind sistematic întregul proces decizional prin care 14 criminali de război de clasa A au ajuns să fie venerați. Documentul cu procesul verbal al acestora arată că guvernul japonez, încă din anii ’60 ajunsese la o înțelegere cu reprezentanții Sanctuarului Yasukuni cu privire la onorarea criminalilor de război de clasa A, dar nu o făcuse publică. Faptele respective au devenit cunoscute publicului abia în 1979.
În ceea ce privește procesul-verbal, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Mao Ning, a declarat că înregistrările dovedesc încă o dată că guvernul de la Tokyo de atunci știa foarte bine că venerarea criminalilor de război de clasa A era extrem de rușinoasă, se simțea cu conștiința încărcată și, în procesul decizional, a acționat cu premeditare și în secret. Oficialul chinez a afirmat că acești criminali de război de clasa A au fost principalii vinovați ai războiului de agresiune al militarismului japonez, cu mâinile pătate de sângele popoarelor din țările victime. Sentința solemnă a Tribunalului de la Tokyo i-a pironit pentru totdeauna pe acești criminali de război pe stâlpul infamiei istoriei umane, a făcut dreptate la nivel internațional și a pus bazele juridice ale ordinii internaționale postbelice. „Actualii conducători japonezi, care venerează în repetate rânduri un astfel de ‘sanctuar al criminalilor de război’ de facto, oare mai au conștiință?”, se întreabă Mao Ning.
Oficialul chinez a subliniat că istoria nu poate fi falsificată, iar adevărul nu poate fi șters. Crimele de agresiune ale militarismului japonez sunt dovedite cu probe de netăgăduit. Actualii conducători japonezi ar trebui să înfrunte adevărul istoric, să reflecteze asupra acestor crime și să se reformeze din temelii.
