Recent, la Editura SITECH, Craiova, a apărut volumul ”Considerații”, al poetei, eseistei, romancierei, matematicienei și jurnalistei Doina Drăguț, totodată și redactor-șef al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, publicație recunoscută pentru standardele ridicate și pentru ținuta articolelor.
Acoperind o tematică vastă (Considerații asupra unor scriitori clasici, Considerații asupra unor artiști plastici clasici, Considerații asupra cărților unor scriitori, Dialoguri, Studii și eseuri, dar și considerații ale mai multor exegeți, scriitori sau jurnaliști asupra operei autoarei), lucrarea se dovedește de interes larg pentru toți iubitorii de cultură autentică.
Doina Drăguț
Tratând în registru personal, dar cu valoare ce tinde să se apropie de universalitate aceste teme, volumul se constituie într-un reper cultural care atinge esențele.
După cum se destăinuie autoarea, în ”Precuvântare”, ”Scrisul nu este o meserie ca oricare alta, scrisul înseamnă artă, înseamnă o formă de libertate în exprimare, transformarea sentimentelor lăuntrice în emoții exterioare la care să participe și cititorul”.
Iar la întrebarea ”Cine sunt eu ca scriitor, ca matematician, ca om, de unde vin și unde mă duc?”, semnatara lucrării de față oferă, cu sinceritate, următorul răspuns: ”Nu știu, dar am învățat că lucrurile cu adevărat esențiale în viață sunt lucrurile simple, care sunt chiar lângă noi, dar pe care nu întotdeauna le vedem și alergăm de cele mai multe ori să le căutăm în altă parte”. O invitație nici măcar voalată de a reflecta mai adânc asupra sensului profund al unei existențe ce ne poate părea simplă sau guvernată de aleatoriu – în realitate, însă, ghidată de legi matematice, universale (însă nu lesne accesibile cunoașterii umane, n.n.).
Vom prezenta cititorului, fără a avea deloc pretenția unei abordări exhaustive, câteva dintre tabletele care ne-au atras în mod particular atenția, lăsându-i acestuia bucuria de a descoperi în totalitate lucrarea, pentru o viziune de ansamblu.
Între considerațiile asupra unor scriitori clasici, puteți găsi, alături de alte nume mari precum Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, George Călinescu, Marin Sorescu, Marin Preda, Ernest Hemingway, Jorge Luis Borges, un foarte interesant eseu biografic dedicat lui Mircea Eliade, sub titlul ”Mircea Eliade – spațiu și timp sacru”, în care, alături de date biografice esențiale ale marelui filosof, scriitor și istoric al religiilor român, puteți găsi câteva repere privind esența gândirii sale: ”Spațiul sacru este în concepția sa centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca orizontul unui anume grup religios. În această concepție ființele umane arhaice erau orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase”. ”Mircea Eliade are o filozofie personală în care omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, el este instrumentul unor forțe pe care nu le poate controla”.
În secțiunea alocată artiștilor plastici clasici, puteți găsi eseuri dedicate lui Constantin Brâncuși, Ștefan Luchian, Corneliu Baba, Marcel Chirnoagă, Amedeo Modigliani, Vincent van Gogh, Michelangelo, Rafael, Leonardo da Vinci, Auguste Rodin, Albrecht Dürer.
În parabola ”Mâinilor” lui Dürer veți întâlni relatarea unui eveniment cutremurător și, pentru cei care nu îl cunosc, inedit despre destinul a doi dintre frații Dürer, Albrecht și Albert. Un destin care, poate, ne depășește puterea de înțelegere umană, dar care conduce la împliniri mărețe, putând fi asemuit cu forța izvorului care își croiește drum printre stânci.
Între ”Considerațiile asupra operei unor scriitori” puteți găsi, între alte evocări de interes, cea a volumului ”Experimentul Pitești”, care contribuie la „prezentarea adevărului despre istoria recentă a spațiului românesc, inclusiv a românilor din Basarabia și nordul Bucovinei, foste provincii românești, în timpul dictaturii comuniste”. Deviza edițiilor simpozionului Internațional PERT’17, de la Pitești, este sintagma „Să nu ne răzbunați, dar să nu ne uitați!”, acestea fiind ultimele cuvinte rostite, înainte de moarte, de marele om de cultură Mircea Vulcănescu, în închisoarea de la Aiud.
Dintre eseuri, foarte bogate în analize și revelarea de sensuri, trebuie neapărat parcurs cel intitulat ”Soarta capodoperelor” – pe cât de concis, pe atât de bogat într-un conținut condensat în numai câteva paragrafe.
Ne permitem să extragem câteva citate pe care le considerăm foarte relevante:
”Vor sau nu, intelectualii se raportează la modele. Modelele nu pot să fie decât capodopere. Fiecare intelectual năzuiește să fie un model; unii reușesc, alții nu”.
”Existența intelectualului este o permanentă pendulare între vocație și aspirație. Există și ambiții. De cele mai multe ori, ambițiile sunt deșarte”.
”Vrem mult (și este omenește să vrem mult), dar trebuie să fim conștienți de faptul că limitele noastre sunt mărginite”.
Pledând pentru rațiune și echilibru într-o contemporaneitate care pare că și-a pierdut busola, pentru luciditate și simț al proporțiilor într-un moment în care orgoliul, vanitatea împinsă dincolo de orice limită par a-și fi găsit sălaș permanent chiar și în rândul intelectualilor care aprioric ar trebui să treacă totul (inclusiv personalitatea proprie) prin filtrul gândirii și al analizei obiective, autoarea trage un veritabil semnal de alarmă și oferă un tablou grăitor referitor la perspectivele pe care ar trebui să le avem.
De asemenea, vă recomandăm eseul ”Goticul în artă, literatură, muzică”, în care sunt prezentate, succint, dar edificator valențele curentului gotic în diferite arte – fiindcă, trebuie să precizăm, acestea sunt destul de diferite în funcție de disciplină, chiar dacă pot avea rădăcini comune.
În arhitectură, numit și „stilul arcului ascuțit”, stilul gotic se naște din arta romanică sub influența Cruciadelor, a scolasticii și a misticismului religios. Sunt prezentate, în continuare, detalii de specialitate și sunt amintite catedrale din Franța, Spania, Anglia și Germania.
În literatură, curentul gotic s-a manifestat în special în Anglia, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, pentru a se extinde apoi.
După cum notează autoarea, ”Romanul gotic cultivă o atmosferă apăsătoare și morbidă, definită de prezența ruinelor, a castelelor bântuite de stafii și a peisajelor înspăimântătoare și stranii. Nu lipsesc elementele de magie și de supranatural”.
Desigur, unul dintre maeștrii literaturii gotice a fost inegalabilul Edgar Allan Poe.
În muzică, mișcarea Goth a apărut la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, în Anglia, și s-a răspândit în diferite forme în Europa și în Statele Unite ale Americii.
O apariție binevenită în lumea literelor de azi, prilej de multiple analize și confesiuni, de puncte de vedere și reflecții, de treceri printr-un filtru elevat a mai multor teme de real interes.
