Construcțiile reprezintă aproape 9% din PIB-ul României, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană. La prima vedere, sectorul arată puternic: volumul lucrărilor a crescut cu circa 10% în primele zece luni din 2025, reparațiile capitale au avansat cu aproape 50%, iar construcțiile noi au urcat cu 7,7%. Forța de muncă din sector a ajuns la un nivel record: peste 462.000 de angajați, arată un comunicat de presă.
Sub această creștere, însă, presiunea pe firme devine tot mai greu de gestionat. În 2025 s-au înregistrat aproape 1.400 de insolvențe în construcții, iar în decembrie insolvențele din rezidențial, nerezidențial și lucrările de instalații au crescut cu peste 90% față de aceeași lună din anul anterior.
Mecanismul este simplu: lucrările există, oamenii lucrează, proiectele se semnează, dar banii nu intră suficient de repede.
Materialele, mobilizarea, manopera și logistica se plătesc din prima zi. Încasările vin în tranșe, cu retenții de garanție și termene contractuale care pot ajunge la 6-9 luni. În acest interval, chiar și o firmă cu portofoliu bun își poate consuma rezervele înainte să își încaseze lucrările.
Tema a fost dezbătută la ediția „Secretele Antreprenorului de Succes – Oradea 2026″, organizată de IMM Club și dedicată industriei construcțiilor.
Liviu Sav, cofondator BRIDGE-to-INFORMATION și SMARTreports, moderatorul evenimentului, a rezumat astfel discuția: „Diferența între cei care rezistă și cei care închid nu mai stă în cifra de afaceri sau în portofoliul de proiecte. Stă în decizia financiară, în relația contractuală, în disciplina operațională și în calitatea informației pe care o ai înainte să semnezi”.
În construcții, cifra de afaceri poate fi înșelătoare. O firmă poate factura mult, poate avea șantiere active și echipe ocupate, dar intră în blocaj dacă nu știe exact cât cash are disponibil, cât timp rămân banii blocați în retenții și ce se întâmplă dacă un partener mare întârzie plata.
La nivel macroeconomic, industria construcțiilor rămâne puternică. În interiorul firmelor, însă, este vulnerabilă. În 2026, diferența dintre firmele care rezistă și cele care se blochează nu mai ține doar de numărul proiectelor, ci de disciplina financiară, contractele bine negociate, informația la timp și rezervele construite înainte de criză.
