Într-o scriere anterioară, publicată prin amabilitatea Curierului Național, spuneam că actuala situație în care ne aflăm ca urmare a războiului din Ucraina ne introduce într-o nouă fază a interacțiunii dintre procesele și mecanismele macroeconomiei pe care o denumim ”economie de război”.
Spuneam că este o situație pe care istoria economică o cunoaște. Și anume, în caz de război, trebuie trecut la un nou concept de conducere a economiei care presupune un accent puternic și rapid pe obținerea unei independențe cât mai mari din punct de vedere energetic și alimentar prin resurse proprii.
Conform Encyclopedia Britannica, ”economia de război” se referă la practicile economice excepționale implementate în anumite perioade istorice de tulburări puternice. ”Obiectivul său este de a menține activitățile economice esențiale pentru o țară, autosuficiența, garantarea producției alimentare și controlul economiei din punct de vedere al eliminării oricăror practici de monopol sau speculă”.
Războiul a devenit o realitate și este din ce în de mai greu să se poată estima când și în ce condiții se va încheia. România este puternic afectată nu doar de consecințele sale economice, dar și de presiunea pe care Federația Rusă o exercită prin permanentele amenințări pe care le primește prin declarațiile unor înalți oficiali ruși referitor la ”pedepsirea” ajutorului logistic pe care îl dă Ucrainei.
Evident, suntem în război și este necesară o pregătire pentru orice poate fi mai rău.
Este de remarcat faptul că la nivelul Guvernului pericolul este conștientizat și se fac unele pregătiri pe care le-am putea încadra în ceea ce numim economie de război.
Sunt pregătite și în curs de distribuire dozele de iod, se achiziționează cazarmament pentru situații extreme (pături, corturi, truse medicale de prim ajutor, etc), se pregătesc adăposturi în subsoluri și parcări subterane.
Desigur, sunt măsuri necesare și nu putem să nu le acordăm importanța necesară dar, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai importante măsuri absolut necesare pe care România ar trebui să o ia în contextul economiei de război lipsește cu desăvârșire din politica guvernamentală, ceea ce creează o mare vulnerabilitate României în caz de agravare a conflictului din Ucraina sau în cazul acutizării unor stări conflictuale sau chiar de declanșare a unor acțiuni militate în alte zone ale lumii.
Lumea actuală este într-o situație atât de impredictibilă încât orice ni se părea imposibil cu câțiva ani în urmă poate oricând deveni o realitate.
Ceea ce lipsește este conceperea de urgență a unei politici/ programe de asigurare a siguranței alimentare în caz de necesitate.
Problema apare din faptul că în România populația se hrănește cu produse de bază importate într-o proporție de mai mult de 50% iar o dereglare sau o întrerupere chiar temporară a rețelelor de transport din cauza unor situații de criză pot genera probleme grave siguranței alimentare a populației.
Sursa : ZF 2020
România continuă să înregistreze deficit al balanței comerciale în ceea ce privește comerțul cu produse alimentare. Conform datelor INS, în perioada ianuarie-iunie 2022 deficitul a fost de 282,6 milioane euro.
Pe grupe de produse agroalimentare situația este următoarea:
- Principalele produse net exportate sunt: cereale și semințe oleaginoase, animale vii, uleiuri și grăsimi, băuturi și tutun
- Produse care se produc în România dar care se și importă generează un deficit al balanței comerciale în valoare de 2,6 miliarde euro, respectiv: carne și produse din carne, lapte și produse din lapte, pește, zahăr, legume, fructe (cartofi, tomate, usturoi, struguri de masă, cireșe, caise, piersici.
- Produse care nu se produc în România și care înregistrează un deficit de 1,365 miliarde euro ( 25% din valoarea importurilor )
- Producția de carne și preparate din carne de porc- total deficit 418,5 milioane euro din care deficitul de carne proaspătă, refrigerată sau congelată reprezintă 76,9%. Producția internă acoperă doar 46,6% din consum
- Producția de lapte și produse lactate-total deficit 330 milioane euro din care deficitul pe brânză și caș reprezintă cca. 50%.
- Producția de produse de brutărie, biscuiți, paste alimentare – total deficit 171 milioane euro
- Producția de zahăr și produse zaharoase-total deficit 299 milioane euro. 97% din consum se asigură din import.
- Producția de cartof a scăzut în ultimii ani , neasigurând consumul local-deficit total 37,6 milioane euro.
- Producția de legume și fructe proaspete înregistrează un deficit de 352,8 milioane euro.
- Preparatele pentru hrana animalelor reprezintă in deficit de 218,3 milioane euro.
Sursa : ZF 2021
Pentru a respecta realitatea, trebuie spus că la nivelul Ministerului Agriculturii și al Dezvoltării Rurale s-a început lucrul la un program dedicat reducerii dependenței de importul produselor agroalimentare. Programul prevede măsuri concrete de eliminare a deficiențelor la export, cât și pentru stimularea procesării interne a materiilor prime agricole. Inițiativa este extrem de binevenită, doar că cere timp pentru implementare. Este îmbucurător și faptul că apar inițiative la nivelul economiei reale pentru creșterea gradului de procesare în țară a materiilor prime.
O veste bună în acest sens este preluarea de către o asociație de fermieri a fabricii de zahăr Luduș.
