12 ani aveam când s-a născut Curierul Național. Nu citeam presă economică la vremea aceea. Abia descopeream televizorul color, iar economia și logica drept discipline școlare patru ani mai târziu.
După încă un deceniu cunoșteam echipa lor. Acum privesc în urmă ca într-o oglindă în care imaginea, valoarea, credința, cultura, clipa, forța, politica, piața, individul… au socotit să ne vorbească, apoi, din nou, să ne asculte.
Trecerea de la comunism la capitalism a fost complicată, un carusel pe alocuri înnebunitor, uneori prea lent, alteori heirupist, dar Curierul Național a rămas din prima sa zi de funcționare, 5 decembrie 1990, un reper de obiectivitate în informarea și dezbaterea publică.
În mod natural, a fost o reală școală de presă pentru nume sonore, pentru noi, actorii zilei, o platformă de lansare a soluțiilor inovatoare, cu dezbateri echilibrate, bazate pe argumente, decupate din experiențe profesionale notabile.
Am avut bucuria de a descoperi prieteni buni în echipa Curierului Național, oameni de toată isprava, cu care am încercat să schimbăm în bine, cât ne-a stat nouă în putere, dezbaterea economică românească. Analizele mele dedicate competitivității, educației și calității vieții au fost și sunt în continuare găzduite în această publicație și le mulțumesc pentru acest privilegiu de a fi canalul de transmisie către cititorii din toate colțurile țării.
La cei 30 de ani aniversari ai Curierului Național, pasionată de cifre fiind, îmi amintesc că România era pe locul 30 în lume acum un deceniu la producția de mașini, pe același loc 30 în lume la consumul de cafea acum jumătate de deceniu, iar azi suntem tot pe locul 30 la numărul de cazuri COVID-19.
30 de ani rămân o vârstă minunată, nici prea tânără, nici prea istovită, energică și creativă, experimentată, dar în continuare capabilă să muncească și să învețe, dar mai ales să răspundă la întrebarea: Și, acum, încotro? Îndrăznesc intuitiv și un răspuns: tot spre sufletul și mintea oamenilor înfometați de informație de calitate.
