“Hariclea Darclée are un «Stradivarius» în gât.” – aceste cuvinte aparţin compozitorului francez Charles Gounod (1818-1893).
Marea solistă de operă s-a născut la Brăila în ziua de 10 iunie 1860 într-o familie având rădăcini elene. Prenumele său a fost parcă predestinat, însemnând în limba greacă “cea care aduce bucurie”; zeci de ani soprana noastră presărase multe bucurii şi stări de emoţie artistică pe marile scene ale lumii. În cartea sa intitulată Darclée. Viaţa de glorie şi de pasiune a unei mari artiste Nicolae Carandino arăta că la momentul naşterii ei s-a prezis că “duduia va călători mult şi va fi mereu în sărbătoare”. Însăşi Hariclea îi scria familiei sale aceste cuvinte: “Am făcut progrese şi sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit.”.
Mama sa Maria Haricli, născută Aslan era nepoată a Domniţei Mavrocordat, iar tatăl ei, Ioan Haricli era mare proprietar la Turnu Măgurele. După împlinirea vârstei de 16 ani pe Hariclea familia a instalat-o la Pensionul “Lobkovitz” din Viena unde renumita profesoară de canto Mathilde Marchesi i-a acordat lecţii în mod gratuit, fiind impresionată de calităţile vocale excepţionale ale elevei sale. Copilăria şi tinereţea – contrar prezicerilor generoase – au fost marcate de unele greutăţi: astfel dânsa era să moară din cauza febrei tifoide; aflată la Paris în 1881, ea se lupta cu lipsurile vieţii de fiecare zi chiar dacă primea de acasă suma de 500 de franci lunar. În pofida acelor necazuri, Hariclea a continuat să ia lecţii de canto cu profesorul de la Conservator, Edmond Duvernois. În Capitala Franţei ea a fost remarcată de renumitul compozitor Charles Gounod care i-a încredinţat rolul Margaretei din opera sa Faust cu care a debutat pe scena “Operei” pariziene în anul 1888; tot Gounod a identificat pseudonimul pentru cariera muzicală “Darclée”după ce îi pronunţase în repetate rânduri cu anumite dificultăţi prenumele: Hariclée; d’Hariclée.
În scurt timp acest nou nume s-a transformat în renume datorită vocii sale de aur. Unii compozitori au compus pentru Hariclea Darclée opere în care îi atribuiau rolurile principale: Giacomo Puccini, Tosca; Pietro Mascagni, Iris; Alfredo Catalani, La Wally ş.a. S-a impus ca prima donna la Teatrele de Operă din Milano, Paris, Berlin, Roma, Lisabona, Madrid, Monte Carlo, Buenos Aires, Florenţa, Moscova, Sankt Petersburg, iar celebra enumerare ar putea continua. Debutând la 26 decembrie 1890 la “Scala” din Milanocu rolul Chimene din Cidul de Jules Massenet, dânsa a fost aplaudată chiar de Giuseppe Verdi. Mai multe ipostaze interpretative au consacrat-o în muzica de operă: soprană lirică lejeră – Lucrezia Borgia, Don Pasquale, L’élisir d’amore, Linda di Chamounix, Maria de Rohan de Gaetano Donizetti; soprană lirică – Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart, Wilhelm Tell de Gioacchino Rossini; Manon, Thaïs de Massenet, Hamlet, Mignon de Ambroise Thomas, Boema de Giacomo Puccini, Cavalerul rozelor de Richard Strauss; soprană lirică spirito – Ernani, Il Trovatore, Aida, Otello de Giuseppe Verdi, Manon Lescaut de Giacomo Puccini, Pagliacci de Ruggero Leoncavallo; soprană dramatică – Lohengrin, Maeştrii cântăreţi din Nürnberg, Tannhäuser de Richard Wagner, Cavaleria Rusticană de Pietro Mascagni; soprană “stilFalcon” (după numele artistei franceze Cornélie Falcon) – Hughenoţii de Giacomo Meyerbeer; mezzosoprană – Carmen de Georges Bizet; contralto – Ivan Susanin de Mihail Glinka.
Relaţia sa cu România conţine numeroase elemente elocvente: *A debutat în 1881 cu un recital de canto la Teatrul din Brăila, oraşul natal; *Regele Carol I al României i-a conferit Ordinul “Bene Merente”, clasa I; *În 1891 a făcut primul turneu la Bucureşti cu operele Faust, Rigoletto, Manon Lescaut şi Cavaleria Rusticană; au urmat alte turnee în anii 1902, 1903, 1906 şi 1910 în care publicul ovaţiona “Trăiască Privighetoarea Carpaţilor!”; *A susţinut înfiinţarea “Operei Române” din Bucureşti în anul 1921; *Tradiţia muzicală a rămas în familie, fiul său Ion Hartulari Darclée devenind dirijor şi compozitor; *Din păcate nu s-au păstrat decât două cântece româneşti înnobilate de glasul ei nemuritor cu acompaniament la pian: Cântecul fluieraşului de George Ştephănescu şi Vai, mândruţă, dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu; *Ziarul “Rampa” din 19 octombrie 1931 publica articolul Cu Hariclea Darclée, despre ea şi despre alţii din care redau următorul paragraf: “Nicio artistă româncă n-a întrecut încă gloria Haricleei Darclée. O întreagă operă de romantism se leagă de viaţa acestei artiste de celebritate mondială: capete încoronate şi cei mai mari artişti ai timpului au apreciat formidabilul ei talent. Câţi români oare ştiu că Puccini a scris celebrul Visi d’arte anume pentru compatrioata noastră? …Hariclea Darclée este o apariţie cu totul singulară nu numai în arta vocală de la noi, ci de pretutindeni. Despre Darclée marele Verdi a spus că are o voce de aur. Artistă desăvârşită, vocea ei de o puritate unică se îmbină cu un admirabil joc de scenă, servit de o frumuseţe plastică unică.”; *A rămas în memoria literelor tipărite următoarea sa mărturisire: “Eu nu sunt numai originară din România, ci româncă de limbă şi sentiment. În ţara mea sunt multe voci asemănătoare despre care nu ştie nimeni.”.
Scriitorii noştri i-au dedicat frumoase versuri printre care aceste poezii: i) Cincinat Pavelescu, Omagiu celebrei Darclée: “Privighetoare adorată,/Izvor de sfinte armonii,/Tu, gloria cea mai curată/A scumpei noastre Românii,/Tu ce-ai ajuns la idealul/De-a pune în suflete extaz/Cu glasu-ţi clar ca şi cristalul/Şi infinit ca un talaz./Tu ce-ai făcut pe mulţi să uite/Când te-ascultau, urâtul vieţei,/Răpiţi de arta-ţi neîntrecută/Şi de splendoarea frumuseţei./Tu ce-ai făcut ca să tresalte/În noi o inimă în care/Emoţiunile înalte/Au prins a lor înfiorare./O, tu care-ai ajuns în lume/O glorie fără rivală/Şi ai făcut din al tău nume/Un lung triumf şi-o lungă fală./După a mărirei stâncă/Unde pe suflete domneşti/Îţi mulţumim că-ţi aminteşti/Că te iubim şi eşti Româncă.”; ii) Constantin B. Brăescu, Divei Darclée (versuri ocazionale): “Din care zare-ndepărtată/Sosit-ai, pasăre măiastră/Şi care-i lumea fermecată/Din care vii în ţara noastră?/Ne-ai revenit în primăvară/Din lumea zărilor albastre/Când florile îmbracă-n taină/Veşmântul lor de sărbătoare./Ne-ai revenit ca rândunica/Din lumea zărilor albastre/Şi ca şi dânşii, îţi caţi iar cuibul/Sub straşina căsuţei noastre./Rămâi! O, mai rămâi o clipă!/Măiastră pasăre din basme/Şi du-ne pe a ta aripă/În lumea dulcelor fantasme./Mai ciripeşte-n pragul casei/Unde-ai zburat întâia oară/Şi lasă cântul tău pe suflet/Într-un suspin etern să moară.”.
Am găsit în anumite materiale documentare două episoade extraordinare: a) Aflată la Istanbul, Darclée a fost găzduită într-un apartament de lux al Hotelului “Pera Palace”. A cântat la fastuoasa nuntă a lui Kemal, fiul lui Osman Paşa; când a cerut să bea ceva, i s-a servit şampanie franţuzească într-unul din paharele de aur ale Sultanului. A susţinut 3 reprezentaţii cu operele Faust, Traviata şi Trubadurul;deoarece ultima operă nu fusese iniţial inclusă în repertoriu, Sultanul a trimis un mesaj că ar vrea să o asculte; în consecinţă, ea a trebuit să înveţe într-o singură zi partitura respectivă spre satisfacţia Sultanului, acesta conferindu-i “Medalia Artistică” şi Ordinul “Marele Ofiţer al Sefkatului/Afecţiunii”; b) Darclée intrase în graţiile Regelui Portugaliei, Carlos care îi trimitea scrisori de dragoste declarând: “Dacă aş putea, te-aş păstra pentru mine şi ţi-aş cere mereu, mereu să cânţi.”.
Hariclea Darclée a trăit ultima parte a vieţii sale la Bucureşti în condiţii de sărăcie şi de necuvenită uitare; viile sale de la Cotnari fuseseră distruse de o grindină teribilă, iar maladia neiertătoare a măcinat-o, dându-şi sfârşitul la 12 ianuarie 1939. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu,funeraliile fiind finanţate de Ambasada Italiei în România. Totuşi, naţiunea căreia îi aparţine nu putea să o uite: în 1960 a fost lansat filmul artistic Darclée cu actorii Silvia Popovici şi Cristea Avram în rolurile principale; la Brăila se organizează periodic, începând din 1995, Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto “Hariclea Darclée”.
