Deșertificarea în România: risc climatic, impact social și economic

Schimbările climatice afectează tot mai mult regiunile rurale din România prin deșertificare, secetă și degradarea terenurilor, având impact direct asupra agriculturii, securității alimentare și coeziunii sociale.

Energy Policy Group (EPG) a publicat o analiză care abordează fenomenul deșertificării în România și efectele sale sociale și economice.

Deșertificarea – o consecință și totodată o cauză a schimbărilor climatice – afectează în special regiunile Sud-Vest Oltenia și Sud-Est. Temperaturile ridicate, seceta și deficitul de apă reduc productivitatea agricolă și cresc vulnerabilitatea comunităților rurale, amplificând tipare deja existente precum sărăcia, excluziunea socială, riscurile pentru sănătate și insecuritatea alimentară. Degradarea solului reduce, de asemenea, capacitatea acestuia de a stoca dioxidul de carbon, afectând atât reziliența ecosistemelor, cât și îndeplinirea obiectivelor climatice asumate de România.

La nivel european, problema deșertificării este abordată fragmentat, neexistând o strategie dedicată. În România, capacitatea de reacție este limitată ca urmare a lipsei de coordonare instituțională și a absenței unui cadru coerent bazat pe mecanisme clare de monitorizare.

Noua analiză EPG prezintă o perspectivă integrată asupra fenomenului, evidențiind riscurile sistemice pe care le implică și propunând recomandări care să sprijine dezvoltarea durabilă a zonelor afectate. Autoarele Ioana Maria Vasiliu și Ana-Maria Niculicea subliniază că politicile publice trebuie (re)gândite într-o manieră care să integreze dimensiunea socială, economică și de mediu, printr-o abordare „de jos în sus”, adaptată nevoilor specifice ale comunităților locale. Acestea propun următoarele recomandări:

• Integrarea riscului de deșertificare în planificarea strategică națională și locală, inclusiv în infrastructură și politici economice și sociale.
• Diversificarea economică în regiunile rurale afectate de deșertificare, prin sprijinirea mijloacelor alternative de trai, încurajarea dezvoltării lanțurilor valorice locale și îmbunătățirea accesului la finanțarea măsurilor de adaptare.
• Creșterea capacității locale prin formare și informare în practici de gestionare durabilă a terenurilor și utilizare eficientă a resurselor dar și de adaptare la efectele schimbărilor climatice.
• Consolidarea politicilor de gestionare a carbonului prin restaurarea terenurilor, împădurire și recunoașterea rolului solurilor ca rezervoare naturale de carbon.
• Promovarea cooperării între autorități, comunități, societate civilă și sectorul privat pentru un răspuns coordonat de combatere a deșertificării

Analiza poate fi citită integral aici.