Luni, 20 aprilie, la sediul central al Bibliotecii Metropolitane București, a avut loc lansarea Antologiei de poezie ”Muritoare cum sunt/Mortal as I am”, volumele 1 și 2, ediție bilingvă, de conf. univ. dr. Dona Tudor.
Departe de a fi o simplă manifestare formală, evenimentul s-a constituit într-o reuniune culturală atractivă, beneficiind de prezența, alături de autoare, a dnei Ramona Mezei, referent al antologiei, a dnei Rodica Elena Lupu, directoarea Editurii ANAMAROL, a dlui Octavian Ursulescu, binecunoscut prezentator, jurnalist și om de cultură, a dnei Doina Ghițescu, care a recitat cu harul său binecunoscut o selecție (alcătuită de dânsa) de poezii din creația autoarei, a dnei Daniela Bardan, director al Bibliotecii Județene Giurgiu ”I.A. Bassarabescu”, precum și a unei serii de personalități invitate, printre care amintim pe dnele Alexandra Cepraga, dna Floarea Calotă, dna Pușa Roth, care a făcut câteva considerații extrem de interesante privind atât spațiul cultural, cât și viitorul jurnalismului autentic, dna Gabriela Rusu Păsărin, dna Liliana Băiceanu, dna Viorica Merișescu, dl Ilie Marinescu, numit și psihologul vedetelor, studentul Mihnea Badea și compozitorul, prof. dr. Dan Octavian Ardelean.
Poate cel mai plin de emoție și trăire moment din recitările dnei Ghițescu a fost interpretarea excepționalei poezii ”Când treji, ne dibuim stingheri”, din care ne permitem să cităm câteva versuri: ”E ceas de răstignire rostogolit pe noi/Și cad copacii prea alungiți de trudă/Precum pieziș ne cad în suflet ploi/Iar zvâcnetul din trup începe să asudă” (…). ”E ceas rostogolit pe noi, de răstignire//Și se vestesc în ochi dospitele granate/Iubire, e-atâta gol în lacul din privire/Că niciun strigăt, azi, nu ne străbate!”.
În ziua de astăzi manifestările culturale nu beneficiază, din păcate, întotdeauna nici de un sprijin și nici de o mediatizare pe măsura calității lor, ceea ce le face să semene, după cum remarca cu umor amar dl. Ursulescu, cu niște manifestări conspirative (desigur, doar la figurat).
Asta nu înseamnă însă că acest tip de evenimente nu adună, fie și în cadru restrâns, adevărați iubitori ai literelor – și nu numai, care prin prezența lor dau girul autenticității unor astfel de lansări.
Dona Tudor și Ramona Mezei
Doamna Dona Tudor, reputat jurnalist și filolog, și-a descoperit și o altă latură, poate pentru unii inedită, aceea de poetă.
(Pentru cei care nu cunosc, a fost prima femeie corespondent de război al TVR în Bosnia. Și-a susținut doctoratul la Academia de Înalte Studii Militare cu o teză despre agresiunea informațională și structurile mediatice și a acoperit zece ani de reportaje în diferite zone de conflict).
După cum afirmă chiar domnia sa, ”Nu am devenit poetă din liniște, ci din prea multă realitate. Am scris când faptele nu mai încăpeau în știri și adevărul cerea o altă formă ca să nu moară. (…). Scriu pentru cei care vin după mine ca să știe că lumea a fost, este și va fi dură, dar merită să treci prin ea”.
Într-adevăr, poezia se naște din frământare și zbucium lăuntric, așa cum stau mărturie toate creațiile de seamă ale literaților autohtoni sau străini, iar trecerea prin lume – straniu voiaj către o necunoscută poartă – se constituie într-o însumare de experiențe a căror reflectare prin filtrul sensibil al poetului trebuie lăsată ca mărturie scrisă pentru generațiile care vor veni.
Poemele dnei Dona Tudor reflectă în egală măsură trăiri ardente, confesiuni tainice și meditații venite din dedublări. Iată doar câteva exemple: ”Deprinde-mă să-ndur o faimă rea/Scrobită în cerneală/Voi trece prin necazul bârfitor/Dă coajă verde trupului de ceară… (…) Aș vrea să uit că am simțit/doar într-o noapte cum e/când ești gustat de moarte…” (”Nu știu în trupul meu și-al tău, ce vine mai aproape…”). ”Asmuți și câinii – amintire/să muște scurt din limpezimea/trecutei pofte de nuntire…/Nu vrei să pleci învins./Mă vezi că fulgui a lumină…” (”Mă iei drept înger”). ”E gerul de prisos. Fac rămășag cu tine: de gheață ne e dor./Înmănușate-n nerostire, cuvintele,/momâi pierdute, țintuiesc altarul ghețar… Te arde lumânarea, asemeni unui gând (…). Extaz trecut. Gingașe cad păcatele ucise, ca o zăpadă care ține cald…”. (”Târziu la catedrală”).
Asocierile sunt surprinzătoare, fiorul liric este omniprezent, iar mesajul – unul profund. O asemenea poezie se scrie cu trăire autentică și merită parcursă de cât mai mulți iubitori ai artelor.
Dna Rodica Elena Lupu, de profesie economist și jurist, scriitor, Uniunea Scriitorilor România, directoarea propriei edituri ANAMAROL din anul 2003, care a fost sărbătorită în anul 2025 Senior de Colecție al României, a editat antologiile ”Muritoare cum sunt/Mortal as I am”, volumele 1 și 2, ediție bilingvă, care cuprind peste cinci sute de pagini, și rostește cuvinte de laudă la adresa autoarei dna. Dona Tudor. Evenimentul s-a încheiat cu urarea domniei sale: Sufletul să vă fie plin de bucurie tuturor, să măsurați timpul în clipe petrecute cu cei dragi și nu uitați să luați din fiecare zi o amintire! Una poate să fie cea de azi!
