Dacă ar mai fi trăit, marele cineast american David Lynch ar fi împlinit
pe 20 ianuarie 79 de ani. Îi omagiem memoria printr-un mic medalion.
David Lynch nu mai este printre noi… Greu de rostit, și mai greu de acceptat pentru miile de fani de pe tot mapamondul!
Există regizori care se afirmă într-un gen sau altul, există regizori mai mult sau mai puțin constanți – dar, mai presus de toate, există cineaști care vin într-o misiune unică: de a sparge toate tiparele, de a face ceva așa cum nu s-a mai făcut înainte și probabil nu se va mai face nici după.
Un astfel de cineast-fenomen a fost David Lynch. Figură iconică a Hollywood-ului, a lăsat în urmă pelicule de lung-metraj cărora le-a imprimat o tușă unică, personală, adevărate puzzle-uri cu care își îndemna spectatorul la o rezolvare mai mult sau mai puțin logică (fiindcă Lynch construia atât de mult într-un film încât uneori își permitea să sfideze și logica, doar de dragul ingeniozității împinse dincolo de limită). Printre cele mai cunoscute realizări de acest gen putem aminti Inland Empire, Lost Highway şi Mulholland Drive.
Și-a pus, de asemenea, semnătura pe filme foarte apreciate, precum The Elephant Man, Blue Velvet și Wild at Heart.
Este, totodată, artizanul unuia dintre cele mai de succes seriale americane, Twin Peaks, la vremea sa un adevărat fenomen, presărat cu aceeași tușă de straniu și de mister de care a fost impregnată întreaga sa creație, cu personaje bizare și contradictorii, veritabilă frescă suprarealistă a eternei lupte dintre bine și rău. Coloana sonoră de excepție compusă de Angelo Badalamenti a contribuit la rândul ei la întregirea unei adevărate capodopere.
Lynch, în opinia mea, s-a folosit de pretexte cinematografice pentru a-şi dezvolta fantezia care deseori evada în suprarealism sau capcană psihologică. Nu a făcut film în sens clasic, a făcut un altfel de film, a fost ca un patinator care stăpânea perfect arta patinajului, dar la programul “impus” o vira către “liber ales”, şi nu oricum, ci într-un fel care te hipnotiza.
Stăpânea arta regizorală desăvârşit, îşi alegea foarte bine actorii şi coloana sonoră, a fost original şi inovator (printre cei mai importanţi regizori contemporani), iar la finalul aproape fiecărui film al său aveai impresia că ai evadat într-o altă lume, după care trebuie să te reîntorci pe Pământ.
A fost un artist plurivalent, în afară de film având contribuții în domenii ca pictură, muzică, design și literatură.
A fost onorat cu numeroase distincții, câștigând, printre altele, de două ori Premiul César pentru cel mai bun film străin, Premiul Palme d’Or și Leul de Aur pentru întreaga carieră artistică.
Drum lin către stele – Fire Walk With Me!