Drumul Mătăsii

Dr. Dan Mihai Bârliba

Fac de la început precizarea că acest subiect a devenit pentru mine unul familiar, cunoscându-l în mai multe contexte: vizite particulare sau oficiale în zona Asiei; exercitarea mandatelor de înalt funcţionar la unele organizaţii regionale şi internaţionale; misiunile ambasadoriale în câteva ţări din Golf şi din Caucaz; studierea unor cărţi de referinţă în domeniile geografiei, istoriei şi diplomaţiei economice; participarea la anumite conferinţe academice organizate în Europa. Cu toate acestea, nu mă voi considera niciodată un expert, ci numai un modest avocat al “Drumului Mătăsii” în gândirea mea îmbinându-se două stări la fel de intense: nostalgia şi speranţa.

Istoria este prima perspectivă la care voi face apel în aceste însemnări, regretând că nu pot să expun mai multe idei şi informaţii în cadrul normal al unui cotidian. Sintagma menţionată apărea pentru prima oară în scrierile geografului şi istoricului german Ferdinand von Richthofen (1833-1905) prin denumirea “Seidenstrasse”. “Drumul Mătăsii” (cunoscut astăzi ca “Silk Road”) a fost o reţea de rute comerciale care lega China şi Extremul Orient de Europa şi Orientul Mijlociu, inaugurată în anul 130 Î.Hr. în timpul Dinastiei chineze Han (206 Î.Hr.-220 A.D.). Cu trei secole înaintea acestui renumit traseu, Regele Persiei, Darius I făurise “Drumul Regal” care conecta localitatea Susa din actualul Iran de Sardis, o localitate din apropierea Mării Mediterane, aflată în Turcia de azi. Regele Macedoniei, Alexandru cel Mare a reuşit să îşi extindă dominaţia asupra Persiei, utilizând acel drum.


Foto : Whole_world_-_land_and_oceans_12000.jpg: NASA/Goddard Space Flight Centerderivative work: Splette (talk)NASA – Visible Earth, images combined and scaled down by HighInBC, NASA VIsible Earth, Public domain, via Wikimedia Commons

Marco Polo (1254-1324), fiul unui neguţător veneţian a plecat în anul 1271 într-o îndelungată călătorie spre China împreună cu tatăl şi unchiul său, folosind “Drumul Mătăsii”, controlat pe atunci de Imperiul Mongol şi revenind acasă, după aproape un sfert de veac, în anul 1295.Cei trei au străbătut teritorii ce aparţin în prezent Turciei şi Iranului, ajungând până la Golful Persic (Arabic), dar au renunţat la intenţia iniţială de a continua să călătorească pe ape din cauza stării deplorabile a corăbiilor pe care le-au văzut acolo. De aceea, ei au plecat mai departe pe uscat, prin Munţii Pamir, prin pustiuri, câmpii şi păşuni înverzite, urmând vechea rută sudică a caravanelor prin Bazinul Tarim şi Deşertul Gobi până când au ajuns la Cambaluc (actualul Beijing), după o deplasare care a durat trei ani şi jumătate. Întoarcerea lor către casă, după o şedere în acele ţinuturi puţin cunoscute de către europeni, s-a făcut într-o perioadă mai redusă şi anume de 21 de luni, pe următorul traseu: Guangzhou/China; Vietnam; Malayezia; Sumatra; Sri Lanka; apoi au navigat în proximitatea coastelor indiene până în Persia; ulterior au ajuns la Constantinopole şi, în sfârşit, la Veneţia. Am recitit de câteva ori vestita scriere a lui Marco Polo, “Milionul (Cartea minunilor lumii)”, cumpărată de mama mea când eram elev în clasa a VII-a, împărtăşind astăzi opinia celor care consideră renumita carte medievală ca o excepţională operă în măsură să realizeze o binevenită apropiere cognitivă şi afectivă a Europei de îndepărtatele, dar fascinantele meleaguri ale Asiei, chiar dacă Marco Polo declara că nu a scris nici măcar jumătate din cele văzute de dânsul în îndelungata călătorie.

Magistrala antică a oferit secole de-a rândul posibilitatea transportării, către porturile Siciliei şi Spaniei, a numeroase mărfuri: fructe uscate; seminţe; plante medicinale; parfumuri şi mirodenii; grâne şi orez; piei şi blănuri scumpe; pietre preţioase şi semipreţioase; şaluri şi covoare de mătase; stofe de lână “Caşmir”; lacuri şi vopsele; statuete şi amulete; obiecte religioase şi artistice din marmură, abanos, jad, santal, chihlimbar, ceramică, fildeş, bronz; porţelanuri fine; cantităţi substanţiale de praf de puşcă şi hârtie (două materiale care fuseseră inventate încă pe vremea Dinastiei Han). Pe de altă parte, către Asia plecau: obiecte artistice din sticlă şi cristal, executate în atelierele europene; bijuterii din aur şi argint; broderii; multe hărţi, stampe, cărţi, reviste, albume şi jurnale tipărite după revoluţionara invenţie a lui Gutenberg. “Drumul Mătăsii” în ambele sensuri a constituit, totodată, o amplă oportunitate pentru contactele interumane în locurile de binevenită odihnă cum erau caravan-seraiurile, hanurile mai mici şi ceainăriile de genul celor pe care le-am văzut cu prilejul unor vizite efectuate în Uzbekistan; Afganistan; Siria; Irak; Liban; Iordania; Turcia; Bulgaria; Azerbaidjan; Georgia; Armenia; fosta Iugoslavie. Acolo, până târziu în noapte, negustorii sosiţi cu caravanele de cămile ori de cai spuneau snoave şi legende, ghicitori şi şarade, zicători şi proverbe, cântecele şi versuri uşor memorabile, învăţau noi cuvinte străine, dansau şi cântau la instrumente tradiţionale, împărtăşeau unii altora credinţe religioase şi pilde morale. Aceste artere ale schimburilor trans-continentale au fost folosite mai mult de un mileniu şi jumătate până când aveau să fie închise de Imperiul Otoman în anul 1453.

Ca ilustrări ale vestitului “Drum al Mătăsii” am apelat la două creaţii literare din spaţiul britanic. Mai întâi, redau câteva versuri din poemul scriitorului James Elroy Flecker (1884-1915), “Drumul Mătăsii către Samarkand” în traducerea lui Petru Dimofte: “E-aşa plăcut să te plimbi seara printre izvoare/Când peste nisipul de aur imense umbre cad,/Când clopote bat blând, adâncind tăcerea mare/De-a lungul Drumului Mătăsii către Samarkand.” Memoria mea a reţinut următorul fapt: în octombrie 1980, aflat în tranzitul din Taşkent către Kabul/Afganistan pentru a participa la o conferinţă internaţională pe linie de tineret, am mers împreună cu alte delegaţii străine, prin amabilitatea gazdelor, într-o scurtă vizită la Samarkand, călcând pe urmele celor care trecuseră odinioară pe “Drumul Mătăsii”. Citez, de asemenea, dintr-un poem scris de Richard Le Gallienne (1866-1947), permiţându-mi traducerea liberă a acelui fragment: “A caravan from China comes./For miles it sweetens all the air/With fragrant silks and dreaming gums,/Attar and myrrh./A caravan from China comes./O, merchant, tell me what you bring,/With music sweet of camel bells?/How long have you been travelling/With these sweet smells?/O, merchant, tell me what you bring?” (Din China vine o caravană./De-a lungul milelor ea îndulceşte aerul întreg/Cu mătăsuri parfumate şi răşini de vis,/Ulei de trandafir şi smirnă./Din China vine o caravană./O, negustorule, spune-mi ce aduci/Cu dulcea muzică a clopoţeilor cămilelor?/Cât timp ai călătorit/Cu aceste miresme încântătoare?/O, negustorule, spune-mi ce aduci?). În sfera muzicii, am rămas plăcut surprins atunci când am identificat cu totul întâmplător aceste versuri repetitive ale cântecului din repertoriul formaţiei Iris, intitulat “Mătase albă”: “Două lumi străbat cu tine-n gând,/«Drumul Mătăsii»-mi pare mult prea lung,/Iubirea mea se-mparte şi e departe!”

Cărţile pe care le-am publicat în anii 2016 şi 2017 conţin o serie de aforisme despre “Drumul Mătăsii”: “Pe Drumul Mătăsii au călătorit şi preţioase ţesături făcute din «mătasea Spiritului».”; “Drumul Mătăsii a fost construit cu răbdarea cămilelor înţelegătoare.”; “Cred că şi frumoasele poveşti ale Şeherezadei au călătorit, peste o mie de nopţi de-a rândul, pe Drumul Mătăsii.”; “Europa şi Asia s-au cunoscut pe Drumul Mătăsii, rămânând prietene pe veci.”; “Drumul Mătăsii nu prevedea restricţii de viteză.”; “De regulă, drumurile se măsoară în mile; excepţie a făcut Drumul Mătăsii care se măsura în că-mile.”; “Pe Drumul Mătăsii circulase pe cămile şi pe cai, multe secole la rând, Interculturalitatea.”

De la Antichitate şi Evul Mediu, mulţumind Istoriei pentru lecţiile pe care ni le oferă, voi trece la Actualitate. “Eurasian Land Bridge” (Podul Terestru Euroasiatic), numit uneori “New Silk Road” (Noul Drum al Mătăsii) este o amplă rută de transport pe uscat pentru mărfuri şi pasageri, ce conectează Rusia şi China cu porturile maritime din Europa; ruta respectivă cuprinde atât magistrala feroviară trans-siberiană, cât şi calea ferată între China şi Kazahstan. De asemenea, există un amplu program numit TRACECA (Transport Corridor Europe-Caucasus-Asia), lansat în mai 1993 la Bruxelles, cu participarea statelor membre ale UE şi a altor 12 ţări din Bazinul Mării Negre, Caucazul de Sud şi Asia Centrală, cuprinzând patru tipuri de transport: rutier; feroviar; maritim; aerian. În perioada 1993-1997, când eram Secretar General Adjunct al Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre de la Istanbul, aveam printre competenţe colaborarea interguvernamentală în domeniul transporturilor multimodale, ceea ce mi-a permis să cunosc o serie de elemente concrete privind implementarea acestui program care constituie o re-editare, în condiţii tehnice şi logistice contemporane, a străvechiului “Drum al Mătăsii”. Sper ca, în pofida unor situaţii conflictuale, generate de anumite ambiţii geopolitice actuale, programul TRACECA să fie înfăptuit în spiritul bunei-credinţe, contribuind în mod semnificativ la prosperitatea naţiunilor participante şi a întregii comunităţi internaţionale.

- Publicitate -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

WWW