Novak Djokovic scrie istorie la Beijing, cucerind pentru a șaptea oară trofeul (2009, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015, 2026), după un parcurs în carieră în care a înregistrat 34 de victorii și nicio înfrângere! (Palmares care amintește pe undeva de performanțele în wrestling ale lui Undertaker la Wrestlemania…)
De data aceasta învinsul său s-a numit Alex de Minaur, australianul acuzând probleme la mușchii adductori și fiind nevoit să abandoneze după un prim set adjudecat de sârb la tie-break.
Sigur, se poate spune că Nole a avut și o bună doză de șansă, în semifinale rusul Daniil Medvedev fiind descalificat din cauza unei mingi trimise în tribună care a lovit în ochi un spectator, dar trebuie precizat că în ambele meciuri campionul sârb se afla în avantaj în momentele descalificării/abandonului.
În semifinala cu Medvedev conducea cu 7-5, 5-3 și servea pentru meci, iar în finală câștigase tie-break-ul primului set cu 7-3.
A fost un parcurs absolut incredibil.
Nu mi se par relevante anumite statistici de genul dacă îl va depăși pe Roger Federer la numărul total de trofee ATP cucerite în carieră (în momentul de față are 102 față de 103 ale elvețianului, liderul acestui clasament inedit fiind americanul Jimmy Connors, cu 109 titluri). Fiecare jucător mare este o legendă în felul său și astfel de campioni nu pot fi diferențiați prin statistici.
În schimb mi se pare extraordinar că Nole este cel mai longeviv jucător din ”Big Four” (din care mai fac parte Roger Federer, Rafael Nadal și Andy Murray), reușind chiar și acum să ridice tribunele în picioare, cu un joc de clasă, după ce toți marii săi rivali s-au retras.
Acesta este și unul dintre lucrurile care îl animă pe sârb, care a subliniat că este o motivație reală pentru el să joace, încă, la un asemenea nivel.
Sigur, nu se poate estima în prezent cât va mai putea să o facă. Dar, dacă nu se ivește vreo problemă medicală, după cum a evoluat în China, credem că cel puțin un sezon, poate două – și asta ar fi în beneficiul tenisului de calitate.
