Importanța educării tinerei generații trebuie să fie un subiect de interes pentru actorii din sistemul educațional, dar și pentru cei din afară. Pentru a ține pasul cu revoluția tehnologică și cu nevoile actuale ale elevilor, atât cadrele didactice, cât și organizațiile trebuie să conlucreze pentru ca educația să se realizeze cu tehnici moderne.
Educația formală, cea de tip instituțional, realizată în cadrul sistemului educațional, clasic, trebuie completată de cea non-formală, în exterior, alături de formatori și traineri care gândesc și organizează activități menite să dezvolte curiozitatea și să încurajeze învățarea altfel. Cele două forme sunt agreate de structurile guvernamentale, unele școli fac eforturi pentru a le pune în aplicare, dar accesul copiilor la educație nu se realizează uniform.
Educația non-formală
Ce înseamnă această formă de educație în afara sistemului clasic? În noțiunea de educație non-formală intră activitățile educative realizate intenționat, sistematizat, care pot fi desfășurate în afara școlii, adaptate nevoilor copiilor, dar și situațiilor excepționale.
Care este scopul? Învățare și cunoaștere la un alt nivel, cu mențiunea că sunt minimalizate problemele sistemului tradițional. Nu se fac teme, discuțiile nu vizează și nu abordează subiectele clasice din învățământ, modul de predare a informațiilor este diferit, notele nu fac obiectul educației.
Misiunea Fundației OTP Bank este de creator pe piața de training din România, prin stabilirea unor parteneriate strategice cu actori de calibru din domeniul educației formale și non-formale. Colaborările pot fi realizate cu mediul ONG, dar și cu comunitățile de profesori, organizate în sindicate sau federații. Scopul este acela de a susține învățarea pe tot parcursul vieții, prin produse educaționale elaborate în conformitate cu nevoile fiecărui partener.
Caracteristicile educației non-formale
Fiind vorba de o educație în afara curriculei tradiționale, această formă nu este obligatorie, dar se adaptează participanților, pentru ca la final, să fie valorificată întreaga experiență.
Prin diferențierea conținutului, metodele și instrumentele de lucru utilizate în interesul elevilor sau cadrelor didactice participante, dimensiunea învățării este una relaxată, petrecerea timpului și învățarea se fac într-un mod constructiv. Putem vorbi chiar de odihnă activă, conceptul vizând învățarea prin mijloace care nu sunt solicitante, dar care au un obiectiv ce este atins la final.
Avantajele educației non-formale
Această formă de educație este centrată pe procesul de învățare. Scopul este acela de a încuraja și susține învățarea relaxată, fără a pune presiune pe participanți. Tematicile abordate, deși fac parte dintr-o curriculă, sunt flexibile, neapărat distractive, astfel încât să contribuie la îmbogățirea culturii generale.
Educația non-formală răspunde cerințelor și necesităților educației permanente, prin utilizarea noilor tehnologii ale comunicării. Această formă asigură actualizarea cunoștințelor din alte domenii, interesul cursanților fiind menținut la cote înalte.
Educația formală
Această formă clasică de educație, organizată în școli, după un sistem tradițional, sistematizat și gradual, de cadrele didactice profesioniste, are ca scop formarea personalității elevilor.
Educația formală cuprinde toate treptele educaționale, de la școala primară, gimnazială, liceul, facultatea și până la studiile postuniversitare, incluzând cursurile de pregătire și perfecționare profesională.
Caracteristicile și avantajele educației formale
Realizarea acestei educații în sistem oficial de învățământ, presupune derularea și evaluarea cunoștințelor elevilor într-o formă oficială. Organizată sub formă de activități instructiv-educative, educația formală este susținută și coordonată de un corp profesoral specializat, după metode și mijloace de predare, învățare și evaluare consacrate în sistem. Accesul la această formă de educație este deschis tuturor.
Rigurozitatea și criteriile socio-educative urmărite de educația formală sunt de multe ori depășite de realitatea zilelor noastre, motiv pentru care aceasta se află într-un amplu proces de schimbare și definire a noilor direcții de acțiune.
Printre dezavantajele educației formale se numără faptul că rămâne centrată pe forma de predare și evaluare, fără a permite dezbateri și discuții libere între elevi. În plus, această formă nu lasă libertatea asocierii și realizării conexiunilor între materii, timpul fiind limitat, iar cerințele specifice nu sunt flexibile.
Educația formală, tradițională la nivelul școlilor, trebuie completată de educația non-formală, realizată în exteriorul sistemului educațional, cu metode și tehnici moderne. Prin combinarea celor două forme, elevii își pot îmbunătăți cunoștințele generale, gândirea critică este încurajată, astfel încât noile generații de copii să devină adulți capabili și bine pregătiți în fața tuturor provocărilor.
