Elevii și studenții – Practică în producție

Practica în producție este folositoare pentru elevi și studenți, cu respectarea unor reguli generale:

• nu se admite muncă de noapte;
• nu se admit orele suplimentare (până la 16 ani vor lucra maximum 6 ore/zi);
• nu se admit eforturile fizice maximale de ridicare și transport greutăți (Mase maxime de transport sau de ridicat – Med. Muncii Toma Ion pag.720 )

PENTRU FEMEI PENTRU BĂRBAȚI

• nu se admite existența unor substanţe toxice sau a pulberilor la locul de muncă: monoxidul de carbon, plumbul, mercurul, selenium, benzină (conține tetractil de plumb), sulfura de carbon. Aceste toxice au efecte – uneori cumulative – asupra sângelui, asupra aparatului hemoformator al tânărului.

Din punct de vedere psihic, tinerii au o predispoziție pentru independență (nu ascultă de maiștri, instructori sau profesori) ,,adoră” riscurile inutile – ca să se ,,dea mari” în fața colegelor – și sunt predispuși la accidente de muncă grave.

Alteori apar manifestări antisociale, constând în contestarea violentă a șefilor – maiștri, ingineri, directori – de la firma unde efectuează practica în producție.

Iată deci că nu este ușor să coordonezi practica în producție a elevilor și studenților. Organismul lor este într-o continuă creștere, dezvoltare, perfecționare: sistemul nervos , sistemul osos, cardiovascular. La această vârstă, pericolul apariției unor boli grave (cum ar fi TBC-ul pulmonar) este destul de frecvent la tineri).

Din punctul de vedere al Medicinei Muncii sunt câteva ,,reguli de bază” care trebuie respectate:

1. Practicanții trebuie să fie instruiți în domeniul protecției și sănătății în muncă, prevenirea incendiilor, acordarea primului ajutor. Instructajul se face la sediul întreprinderii, ca pentru orice nou angajat, și se repetă conform legii.
2. Practicanții trebuie să primească echipamentul complet de protecție a muncii – ca pentru angajații permanenți ai firmei.
3. Practicanții trebuie să efectueze examenul medical la angajare și controlul medical periodic anual – conform profesiei și locului de muncă pe perioada de practică.

Acum toate aceste costuri sunt suportate de întreprindere. Școlile nu au bani. Întreprinderile – nu toate , dar multe din ele – nu au banii necesari pentru ,,costuri suplimentare”. Bașca grija să nu pățească ceva rău, Doamne fereşte, ,,drăguții de practicanți” (uneori tineretul de azi este cam ,,obrăznicuţ”).

Pentru ca toată lumea să fie fericită propun ,,Fondul de asigurări la accidente de muncă” existent la Casele de Pensii din fiecare județ al țării să plătească întreprinderilor respective o sumă fixă/practicant/an care să includă tot: plata maiştrilor – instructori, a echipamentelor de protecția muncii, a instructajelor, a examinărilor medicale.

Numai așa firmele vor accepta practicanți. Dacă se vrea, se poate.