În aceste zile au avut loc manifestații stradale în România, la fel ca în toată lumea. Sute de persoane s-au adunat în Piața Victoriei din București, dar și în țară, pentru a-și exprima nemulțumirea față de situația actuală.
Este și normal să fie așa: zeci de mii de afaceri ale antreprenorilor români au fost închise, milioane de români și-au pierdut locul de muncă, iar statul român nu oferă o perspectivă clară asupra a ceea ce va urma.
În timp ce mediul antreprenorial este pus la grea încercare și românii trebuie să suporte greul crizei sanitare, inclusiv donații către spitale, guvernul României asigură creșteri de salarii pentru aproape 100 000 de cadre ale Ministerului de Interne.
Pe fondul acestor nemulțumiri generale, un personaj aparent necunoscut începe să prindă contur. Este vorba despre George Simion și proiectul său politic, AUR.
Clipurile sale despre corupția din România și sistemul infracțional organizat care domină țara de 30 de ani au ajuns în atenția fiecărui român prin intermediul rețelelor de socializare.
Penetrarea mijloacelor tradiționale de disipare a informației este aproape imposibilă. Partidele politice au folosit resursele statului pentru a-și subordona instituții de presă și așa-ziși formatori de opinie care scriu la comandă. Să nu uităm că acum câteva zile PNL a făcut un cadou nesperat presei aservite: 40 de milioane de euro ajutor de la bugetul de stat.
Prin rețelele de socializare se sparge bariera informațională în toată lumea. În Rusia, vocile opoziției se fac auzite numai pe rețelele de socializare și prin canalele video. Același lucru se întâmplă și în cazul altor regimuri totalitare precum China sau Iran. Până și Donald Trump a spart bariera informațională din SUA și a ajuns președinte cu ajutorul rețelelor de socializare. Blocajul mediatic nu există doar în regimurile totalitate, dar și în cele democratice.
Cam în același fel și George Simion începe să fie simțit ca o amenințare la adresa actualelor partide.
Împărțirea statului între PSD și PNL este una evidentă. USR s-a deturnat de la traseul inițial odată cu eliminarea lui Nicușor Dan de la conducerea partidului și burdușirea line-up-ului cu personaje cu un trecut dubios și încrengături cu statul (Clotilde Armand era angajată la firma care aviza decontările Bechtel, Dan Barna semna contracte cu primăriile PSD ca să fraudeze fondurile europene, Dacian Cioloș a fost comisar european din partea României din partea guvernărilor socialiste și liberale).
Partidele politice nu doresc să lase loc pentru nimic nou. În toată Europa, personajele politice de acum 30 de ani nu mai există pe scena politică. Nu se întâmplă în România, unde statul a fost împânzit cu angajați subordonați politic.
Tocmai de aceea denigrarea lui George Simion este una importantă. Este evident că el vizează sectorul naționalist care poate atinge în România și 30%. Trendul internațional este unul evident spre revenirea la conceptul de stat național și a se vedea aici politica administrației Trump, însă România a avut permanent un decalaj față de marile evenimente istorice.
Iar atunci când cineva deranjează, el trebuie să fie linșat mediatic. Să nu uităm că această strategie a fost folosită și împotriva lui Koveși. Aceasta a făcut o treabă extraordinară, dar până când sistemul a constatat că nu este o persoană controlabilă. Astfel că a început un linșaj mediatic împotriva ei prin asocieri dubioase și acuze nefondate. Scopul a fost scăderea încrederii publice în aceasta prin orice mijloace posibile astfel încât demiterea să fie posibilă.
Tactica este una știută și se repetă de fiecare dată când cineva încurcă, ori cel mai probabil materialele realizate de George Simion încep să încurce în cifrele pe care politicienii le folosesc.
