Participarea în cadrul delegaţiei române la Universiada de Vară găzduită de Capitala Mexicului în septembrie 1979 mi-a permis vizitarea unor obiective turistice importante la care mă voi referi în acest articol făcând apel la carnetul meu de însemnări şi la aparatul foto – doi prieteni de nedespărţit.
*Catedral Metropolitana este dedicată Adormirii Maicii Domnului şi Înălţării Sale la Ceruri, fiind construită într-o perioadă de două secole şi jumătate, între anii 1573 şi 1813 într-o diversitate de stiluri: gotic, baroc, neo-clasic. Are următoarele caracteristici tehnice: lungimea – 128 de metri; lăţimea – 59 de metri; înălţimea – 67 de metri. Cele 2 Turnuri-Clopotniţă conţin câte 20 de clopote. Interiorul Catedralei impresionează prin Altarele denumite Altar de los Reyes/Altarul Regilor şi Altar del Perdón/Altarul Iertării, precum şi prin Capelele dedicate Mântuitorului, Sfinţilor Isidor, Petru, Iosif, Eligius, Filip, Sfinţilor Arhangheli. Faţadele sunt splendide dantelării în piatră ce încântă privirile vizitatorilor.
*Museo Nacional de Antropologia, cel mai mare muzeu din Mexic este obiectivul unde mi-am rezervat o zi întreagă beneficiind de o pauză între competiţiile sportive care aveau o miză importantă pentru delegaţia noastră. Proiectată în 1964 de arhitecţii Pedro Ramírez Vázquez, Jorge Capuzano şi Rafael Mijares Alcérreca, monumentala clădire este alcătuită din 23 de săli de expoziţii ce acoperă o suprafaţă de 79.700 de metri pătraţi. Construirea imensului edificiu a durat 19 luni. Colecţiile Muzeului cuprind preţioase exponate ca: Piatra Soarelui (vestitul calendar aztec), giganticele capete de piatră aparţinând Civilizaţiei Olmec, descoperite de arheologi în junglele din Veracruz şi Tabasco, comorile din timpul Civilizaţiei Maya. În carnetul meu am mai notat alte artefacte ale Civilizaţiei Pre-columbiene: Statuia Zeiţei aztece Coatlicue; un străvechi craniu acoperit cu turcoaz; reproducerea Mausoleului vestitului conducător antic Jannab Pakal şi masca lui de jad; obiecte din ceramică Mixtec; statuia unui cap de liliac, un simbol asociat morţii şi întunericului; capul Zeului aztec al ploii, Tlaloc; masca lui Chaac; statuia unui luptător olmec şi un grup de câţiva olmeci; statueta lui Tuxtla; masca lui Malinaltepec ş.a. Pe pereţii exteriori ai diverselor Săli sunt inscripţionate anumite texte versificate dintre care am notat unul tradus ad-hoc de mine: “Orice lună, orice an,/Orice zi, orice vânt/Merg şi trec la fel,/Tot aşa orice sânge ajunge/La locul liniştii sale.”.
*Palacio de Bellas Artes a cărui construire a început în octombrie 1904 a fost inaugurat abia după trei decenii în anul 1934; în limbajul local acest edificiu este denumit “Catedrala de Artă a Mexicului”. Arhitectura sa este o combinaţie armonioasă între două stiluri: Art Nouveau/neo-clasic în exterior şi Art Deco în interior. Am aflat că în acest teatru Maria Callas debutase în anul 1950 interpretând “Casta Diva” din Actul I al operei Norma de Vincenzo Bellini. M-au impresionat picturile murale realizate de artişti mexicani menţionând doar câteva dintre ele: Naşterea naţiunii; Omul la răscruce de drumuri; Noua democraţie; Eliberarea; Carnavalul vieţii mexicane; Catharsis.
*Palacio Nacional este un edificiu a cărui construire în stil baroc a început în 1522, având extinderi şi adaptări succesive până în 1930. Am admirat pictura murală Povestea poporului mexican executată în perioada 1929-1935 şi amplasată pe o suprafaţă de 450 de metri pătraţi. De asemenea, am văzut balconul de unde Preşedintele Mexicului rosteşte în fiecare an de Ziua Independenţei Grito de Dolores/Strigătul din Dolores şi clopotul original care a răsunat în zorii zilei de 16 septembrie 1810. Momentul istoric a fost următorul: în acea dimineaţă preotul romano-catolic Miguel Hidalgo y Costilla a tras clopotul Bisericii din Dolores Hidalgo/statul mexican Guanajuato şi a adresat locuitorilor oraşului un apel vibrant la mişcarea de independenţă naţională.
*Casa de los Azuleos este un Palat în stil spaniol baroc construit şi extins de Conţii Familiei Valle de Orizoba între secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea. Edificiul se remarcă prin faţada acoperită pe trei laturi de plăci Talavera în culorile albastru şi alb-colonial provenind din statul Puebla. Mărturisesc faptul că m-a fascinat minute în şir exteriorul acestei minunate clădiri renunţând la vizitarea interiorului ei şi folosind timpul avut la dispoziţie pentru a vedea alte obiective din imensa metropolă latino-americană.
*Castillo de Chapultepec este un Castel situat în vârful dealului din parcul cu acelaşi nume; cuvântul de origine “nahuati”/un grup de limbi şi dialecte relaţionate aparţinând limbii aztece înseamnă “pe dealul lăcustei”. Acel loc care avusese o semnificaţie sacră pentru vechii azteci a primit de-a lungul timpului diverse destinaţii pentru clădirile aferente construite ulterior: reşedinţă imperială de vară (e.g. Împăratul Maximilian I al Mexicului şi Împărăteasa-Consort Carlota în perioada celui de-al Doilea Imperiu Mexican din 1864-1867); reşedinţă prezidenţială; academie militară; observator astronomic şi meteorologic; Muzeul Naţional de Istorie din anul 1939 până astăzi.
*Monumento a la Revolución este un Arc memorial în stil neo-clasic construit pe baza proiectelor celor doi arhitecţi Émile Bénard (francez) şi Carlos Obregón Santacilia (mexican). Piatra de temelie a fost pusă în 1910 cu prilejul marcării Centenarului Independenţei, iar construirea Monumentului din marmură italiană şi granit norvegian s-a încheiat în 1938.
*Monumento a la Independencia/El Ángel de la Independencia, inaugurat în 1910 cu prilejul Centenarului Independenţei Mexicului, este înalt de 45 de metri. În vârful columnei în stil corintic se află statuia de bronz acoperită cu aur de 24 de carate a Zeiţei Victoria, Nike. La bază este sculptura unui leu condus de un copil; arhitectul Antonio Rivas Mercado, unul dintre proiectanţii Monumentului, dăduse următoarea interpretare a sculpturii respective: “Poporul mexican este puternic pe timp de război şi docil pe timp de pace.”. De asemenea, există următoarea inscripţie în limba spaniolă: “Naţiunea – Eroilor Independenţei”.
*Plaza de la Constitución/Zócalo fusese înaintea perioadei coloniale un centru pentru ceremonii, îndeosebi religioase din oraşul aztec Tenochtitlan. Denumirea Pieţei aflate în proximitatea Catedralei Metropolitane şi a Palatului Naţional provine de la “Constituţia” semnată la Cadiz/Spania în anul 1812. Piaţa are o suprafaţă de 57.600 de metri pătraţi; în centru se poate vedea un mare drapel al Mexicului care este ridicat şi coborât în cadrul unui ceremonial cotidian la care am asistat şi eu într-o seară de septembrie făcând câteva fotografii memorabile.
*Paseo de la Reforma în lungime de 14,7 kilometri este un bulevard larg ce străbate centrul marelui oraş Ciudad de México. A fost comandat de Împăratul Maximilian şi proiectat de arhitectul Ferdinand von Rosenzweig după modelele unor bulevarde europene ca Ringstrasse din Viena şi Champs-Élysées din Paris. Desigur, nu am avut posibilitatea decât a unei deplasări parţiale pe această mare arteră a Capitalei mexicane deoarece nu dispuneam de un autoturism, taxiul era destul de scump mai ales pentru străini, iar metroul nu mi-ar fi arătat nimic; totuşi, mă consider mulţumit că măcar mi-am plimbat paşii acolo şi că – după ce am ajuns la locul cazării delegaţiei noastre – am putut răsfoi un album foto cumpărat anterior.
*Torre Latinoamericana are înălţimea de 166 de metri, fiind la momentul vizitei mele un “zgârie-nori” de referinţă. Am aflat peste ani că la puternicul cutremur de pământ din 19 septembrie 1985 având magnitudinea de 8,1 grade pe scara Richter (cel mai devastator cutremur din istoria Americilor) acel edificiu citadin nu a fost afectat; am mai aflat în acelaşi timp că din anul 1984 el îşi pierduse supremaţia odată cu apariţia pe harta Capitalei mexicane a unui nou “zgârie-nori” înalt de 211 metri/51 de etaje, denumit Torre Ejecutiva Pemex.
