Începând de duminică, 16 iulie, emisarul american John Kerry, trimis special al președintelui pentru probemele climatice, se află în vizită la Beijing, unde rămâne până miercuri. Toată presa occidentală remarcă faptul că numai în decursul ultimei luni, trei înalți oficiali americani s-au deplasat în China. După luni de zile marcate de grave tensiuni între China și Statele Unite, pare să fi sosit ”ora dialogului” între cei doi giganți ai lumii. Să nu ne grăbim: deoarece până acum sunt prea puține rezultate tangibile, susține prof. cercetător Emmanuel Vernon de la Înalta Școală Navală din Franța și expert în problematica Chinei.
În ciuda dialogului și a puternicelor interdependențe economice, ”tensiunile rămân”. Nici vizita secretarului de stat Anthony Blinken, în luna iunie, și nici vizita dnei Janet Yellen, ministrul american de Finanțe, de luna aceasta nu au marcat progrese esențiale în urma întâlnirilor avute cu omologii lor chinezi. Acest balet diplomatic american servește înainte de toate menținerii firului dialogului. ”Eu cred, spune analistul politic mai sus menționat, că este considerat important să se vadă voința diplomației americane de a face schimb direct de emisari pe teritoriul chinez, în ciuda tensiunilor”. Astfel, sunt menținute contactele la nivel înalt, ceea ce permite – la nivel american – să rămână pro-activ și să arate lumii, dar și chinezilor că administrația Biden rămâne angajată la un dialog acoperind anasamblul subiectelor economice, comerciale, strategice și militare.
Clima, subiectul vizitei lui John Kerry, este poate un teren de înțelegere. ”Statele Unite și China sunt cei mai mari emițători de gaze cu efect de seră din lume și amândoi investesc miliarde în energiile alternative. Acest lucru permite să se arate lumii că marile puteri responsabile abordează acest subiect sensibil”, comentează analistul Emmanuel Veron. Dar, fundamental, nu se iau niciun fel de decizii privind coordonarea sau cooperarea în domeniu.
Greu de găsit un teren de înțelegere
În punctele de fricțiune între Beijing și Washington ”nu a avut loc nicio mișcare”. Washingtonul condamnă agresivitatea armatei chineze în strâmtoarea Taiwan, atacurile cibernetice repetate, apropierea Beijingului de Moscova sau represiunile contra uigurilor și a tibetanilor. Beijingul cere Statelor Unite să înceteze amestecul în ceea ce consideră afacerile interne și reclamă ridicarea sancțiunilor ”ilegale și nejustificate” ce vizează întreprinderi chineze din diverse domenii.
”Terenul de înțelegere este extrem de delicat, nu există un real dezgheț în relațiile americano-chineze, ceea ce rămâne foarte complicat. Chinezii profită de situație pentru a arăta că ei sunt capabili să primească această succedare de delegații americane, ceea ce implică multe eforturi în simbolica diplomatică pentru a le primi”, mai comentează analistul mai sus menționat, adăugând ceea ce probabil își spun chinezii: ”Înțelegem și acceptăm ca voi să vă deplasați la noi, dar noi suntem stăpânii jocului în materie simbolică, ai percepției diplomatice”.
După toate cele de mai sus, rămâne ceva palpabil, extrem de important: interdependența economică între cele două mari puteri. Anul trecut, schimburile lor comerciale au ajuns la aproape 700 miliarde de dolari. Un record.
„Nu sunt totuși rezultate palpabile” .
Dara, cum ar putea sa fie „palpabile” pre cand … „ce’a fost verde s-a uscat, ce’a’nflorit s-a scuturat” ?!