Violeta Bobocea,
Membru Liga Scriitorilor,
Membru Societatea Scriitorilor Români,
Membru UZPR
Mihaela CD a fost întotdeauna preocupată în operele sale de marile adevăruri existențiale , de marile teme și motive întâlnite frecvent atât în literatura română, cât și în literatura universală .
Poezia Mihaelei CD dezvăluie căldura și sensibilitatea sufletului, dorul de părinți și de persoanele dragi, triumful vieții,iubirea- febra sufletului, trecerea ireversibilă a timpului, îndemnul de a merge mai departe, chiar dacă viața nu este întotdeauna așa cum ne-am dori, iubirea față de Dumnezeu, dialogul cu ființa divină , rolul și responsabilitatea poetului în viață, în societate.
Mihaela CD ne oferă în dar, nouă , cititorilor, nu numai versuri , dar și în proză, eseuri motivaționale, aforisme, adevărate lecții de viață lăsate posterității , adevăruri și sentințe , cercetând natura umană , profunzimea sentimentelor și subtilitatea vieții, într-o simfonie a gândurilor , a sufletului pur, sensibil.
Sunt slove încărcate de simboluri, îmbrăcate în strai divin, slove ce mângâie sufletele, luminează existența .
Lumea Mihaelei CD este o lume complexă și binecuvântată , o lume invadată de frumos , de sublim, dar, trebuie să recunoaștem că în viața noastră , uneori, bucuria este înlocuită de tristețe . Totul este efemer în existența noastră , nimic nu este nemuritor. De aceea, trebuie să trăim cu intensitate fiecare clipă : motivul carpe diem!
Pe măsură ce înaintăm în vârstă , rămânem doar cu amintirile. Trecem prin bune și rele- este o lege nescrisă a existenței .
Mihaela CD descrie în operele sale miracolul , misterul vieții și al morții .
Cartea „Furtunile sufletului”demonstrează că poeta trăiește cu intensitate fiecare moment al existenței , trăiește plenar viața , dar descrie sentimentul morții ca fiind o continuare a vieții .
Dorul poetei în urma pierderii părinților este incomensurabil ,„suspină înghețat în rătăciri „, iar amintirile „hărțuite -n piept”lăcrimează și ele; nici „fericirea n-are gust”, iar „războiul se-ncinge la porțile sufletului”.
Apreciem cu adevărat tot ce am trăit cândva , atunci când cei dragi se sting, pleacă de lângă noi, iar locul rămas gol nu poate fi umplut vreodată . Și cerul plânge de atâta tristețe , norii grei „rămân în suflet”, iar noi descoperim că „suntem mai săraci cu o clipă”.
Natura este în strânsă concordanță cu sufletul trist, nemângâiat al poetei : frunza este ruginie, toamna „tristă pleacă -n pripă”, iar poemele „ne plouă în suflet”„cu gust de noroi și de ploi”:
„Și picură timp peste toate
Cu ceară de-un ton ruginiu
Să lupte natura nu poate
Că-i timpul trecut și -i târziu „.
Se spune că cei dragi nu mor niciodată , ci trăiesc prin noi, pentru că îi purtăm în suflet în fiecare clipă, cu fiecare respirație .
Omul se naște cu setea de frumos și cu frica de infern, de moarte, de risipire.
Așa cum afirma poetul Mihai Eminescu, indiferent de statutul social al fiecăruia , toți suntem egali în fața morții, în fața eternității:
„Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții ,
Deopotrivă -i stăpânește raza ta și geniul morții”.
Ne întrebăm adesea ce este viața pentru fiecare dintre noi, dar nu găsim întotdeauna răspunsul potrivit. Poeta Mihaela CD a găsit răspunsul la această întrebare într-o manieră inedită, unică.
Pentru Mihaela CD viața nu este decât „BINECUVÂNTARE ȘI CHIN”, ascultând „FOCUL DIN NOI”, chiar dacă „UNEORI ELEFANȚII ZBOARĂ”, în „PAȘI DE CATIFEA”, într-un „DIALOG PESTE OCEAN”.
Mihaela CD ne îndeamnă să iubim în fiecare moment : „IUBEȘTE -MĂ ÎN FIECARE ANOTIMP”, „PRIN OCHII MEI”, „LA CASA DE NEBUNI” și niciodată să nu uiți că sunt „NĂSCUT PENTRU A FI ALTCINEVA”, „PRIN ROUA GÂNDURILOR „, „MĂSURÂND CLIPA”, într-o „ÎNDUMNEZEIRE ” „GREU DE ATINS”, întotdeauna „CU SUFLETUL ÎN PALMĂ „.
Poeta rămâne „FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ”, așteptând „RE-COLORAREA CUVINTELOR”, „DORUL CUVINTELOR”, punând „ÎNTREBĂRI PENTRU MAI TÂRZIU „, „ÎN NUMELE DREPTĂȚII „, într-o „SIMFONIE A GÂNDURILOR „, dăruind „PETALE LITERARE” într-o „VIAȚĂ VIOLETĂ” cu „SUFLET DE FEMEIE”, ascultând necontenit „FURTUNILE SUFLETULUI”, „PUTEREA IUBIRII”, rămânând veșnic „SPIOANA GÂNDURILOR „.
Astfel poate fi definită poeta Mihaela CD, o poetă a sufletului, a sensibilității creatoare.
