Dacă ne uităm pe clasamentul Ligue 1, după disputarea a 28 de etape, putem spune că performanța atinsă de Olympique de Marseille (locul 2, la câteva lungimi în spatele liderului PSG) este una absolut meritorie.
În primul rând, fiindcă Ligue 1 a devenit, de la an la an, o ligă mai puternică și cu numeroase echipe care pot emite pretenții la partea superioară a clasamentului, în afară de PSG și OM – ex. Lens, Monaco, Lille, Rennes, Nice, Lyon – ultima, e drept, aflată într-un con de umbră în actuala ediție.
Apoi, deoarece nu-i puțin lucru să te situezi pe locul secund (și, să nu uităm, să învingi PSG în Cupă) fără să ai supervedete în lot. Numele cele mai sonore mi se par Dimitri Payet și Alexis Sanchez, dar, primo, cei doi nu sunt chiar de talia unui Messi, Mbappe sau Neymar (doar trei dintre supervedetele parizienilor), secundo, la 36, respectiv 34 de ani, jucătorii amintiți sunt aproape de finalul carierei.
Din acest punct de vedere, Igor Tudor a scos, cred, maximum de ce se putea scoate cu lotul pe care l-a alcătuit. Componenții actualei garnituri a lui OM sunt, în majoritate, jucători de talent, dar doar atât.
Au fost multe serii de victorii și de meciuri memorabile – dar trebuie să spunem că au apărut și sincope.
Și aici trebuie să observăm că, de exemplu, la cel mai recent meci disputat pe Velodrome, marseillezii au scos un egal chinuit cu Montpellier, o echipă relativ valoroasă din prima divizie franceză, dar situată în clasament pe o poziție net inferioară (locul 11, având acumulate cu 23 de puncte mai puține decât echipa din Vechiul Port). Mai mult, oaspeții au avut mai multe ocazii de a marca un gol care ar fi fost probabil al victoriei, după ce au condus cu 1-0 în urma unei faze superbe de contraatac, finalizată de Arnaud Nordin, și au fost egalați în urma unui penalty venit după un henț făcut cam stupid (și nu aș garanta că a fost voluntar) de Mamadou Sakho.
Ce slăbiciuni au ieșit la iveală în această partidă (și au mai putut fi observate și în altele)?
În primul rând, OM are o defensivă vulnerabilă. Dacă adversarul combină rapid și derutant, nu te poți baza pe apărare, care poate fi depășită destul de ușor, deși de obicei își face datoria la fazele ”standard”.
Apoi, dacă Sanchez nu e în zi de grație (actualul vârf al lui OM îmi amintește în bună măsură de Mathieu Valbuena, dar nu are evoluții constant bune) și dacă ”vrăjitorul” Payet nu e acolo să facă ”o scamatorie” (în ultima vreme, nici nu a fost titular), nu se știe dacă atacul va avea eficiența dorită.
”Ceva” e de fiecare dată imperfect, chiar dacă echipa are și momente în care strălucește.
Problema e că nu știi la ce să te aștepți, pot fi evoluții de senzație (cum a fost acel 2-1 cu PSG în Cupă) sau rateuri (de exemplu 0-3 cu Nice sau amintitul 1-1 cu Montpellier).
Ce va fi până la final (nu mai e foarte mult) vom mai vedea. Dar locul 2 nu e nici el garantat.
Sintetizând, am putea spune că între plusuri și minusuri în actuala ediție de campionat, în cazul lui OM, pronosticul este… X.