9.9 C
București
luni, 28 septembrie

Mitologia la români (I)

Istoricul grec Herodot spunea despre traci urmatoarele: „…dupa indieni, neamul tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele lumii. Daca ar avea o singura conducere si ar fi uniti in cuget, ei ar fi, dupa parerea mea, de neinfrant si de departe cei mai puternici dintre toate semetiile Pamantului. Tracii poarta multe nume, fiecare dupa tinutul in care locuiesc, dar toti au in toate, obiceiuri asemanatoare.” Daca Herodot cunostea 19 triburi tracice, Strabon a vorbit de 22. Evident, intre o atat de mare varietate de triburi, trebuie ca au existat si unele deosebiri religioase, care nu mai pot fi stiute astazi.

Neamul tracilor a fost maret in antichitate si vestit atat prin rezistenta fizica a barbatilor, cit si prin priceperea poporului in general in leacuri ancestrale. Drept dovada, filozoful Socrate marturisea ca el a invatat de la un ucenic a lui Zamolxis un descantec dintre acelea “care-i fac pe oameni nemuritori”. Mai tarziu, peste secole, Clement Alexandrinul reprosa grecilor ca nu sunt originali in civilizatia lor si ca acestia au invatat de la traci formulele descantecelor pentru insanatosire: “sanas incantationes a thracibulus accepisti” (Clement Alexandrinul, “Indemn catre neamuri”, Migne, PG t8, col.175).

DIVINITATILE: MARELE ZEU GEBELEIZIS SI MAREA ZEITA BENDIS

Gebeleizis sau Nebeleizis era Divinitatea Suprema a tracilor, fulgerul fiind una dintre armele pe care acesta le folosea. El era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba. Gebeleizis provoca tunetele si fulgerele. In unele reprezentari acesta apare asezat pe tron, iar

in altele, in chip de calaret, avand in mana stanga un arc; un sarpe coboara spre capul calului. Mai este insotit si de un vultur cu corn. Vulturul tine in cioc un peste atunci cand simbolizeaza singur Divinitatea amintita, iar in gheare are un iepure. Acest zeu este stapanul Cerului si al Pamantului, patronul aristocratiei militare; el ar putea avea insa atribute Uraniene, solare. Zeul cel mare Gebeleizis mai este cunoscut si sub numele de cavalerul trac Derzelas sau Derzis (altii considera cavalerul trac ca o aparitie mai tarzie, un erou si nu un Zeu). Alteori Zeul apare in ipostaza de calaret luptator insotit de un caine; el poarta o lance pe care o arunca asupra unui porc mistret din fuga calului. Cand nu este in ipostaza de luptator ori vanator el are trasaturile unui calaret pasnic purtand in mana o torta ori un corn al abundentei; uneori este reprezentat avand trei capete, (tricefal), asemenea cainelui insotitor, alteori ca un Zeu binecuvantator, avand primele trei degete ale mainii drepte inaltate sau desfacute iar celelalte stranse catre podul palmei. Apare in marturiile epigrafice si numismatice de la Histria si Odesos (Varna) iar la Limanu (jud. Constanta) Derzelas apare calare, ca de altfel in ceramica de la Racatau si Zimnicea, tezaurele de la Bucuresti-Herastrau si Surcea (jud. Constanta).

Il vom intalni mai tarziu in lumea antica la macedoneni – “calaretul macedonean”, iar in Mitologia greaca sub numele de Zeus. Din Tracia, cultul lui Gebeleizis avea a patrunde in Asia Mica prin secolul VII B.C., unde a fost asimilat de catre armeni, devenind Divinitatea nationala a acestora, Vahagn sau zeul razboiului, vestit pentru curajul cu care omora dragonii. Vahagn era asociat cu traznetele si fulgerele, fiind reprezentat ca un barbat cu parul si barba din flacari, iar “ochii lui erau ca doi sori”. In sfarsit, Gebeleizis, sau cavalerul trac care se regaseste in mitologia altor popoare ca Zeus sau Vanagh, a fost asimilat de catre crestini drept… Sfantul Gheorghe!

Divinitatea suprema barbateasca a geto-dacilor, Gebeleizis, cunoscut mai tarziu la tracii sub-Dunareni sub numele, probabil grecizat, de Zbelsurdos, are o replica feminina, si anume pe marea Zeita Bendis. Reprezentarile vechi, descoperite in ultima vreme, ne-o infatiseaza sub chipul unei femei cu fata rotunda, bucalata, cu pometii proeminenti si cu parul impletit in doua cosite ori impartit in doua mari bucle ce-i incadreaza fata. Sa fie oare Zeita Bendis, cu cele doua cosite blonde lasate pe spate, precursoarea Ilenei Cosanzene din basmele de mai tarziu ale romanilor? In anumite situatii Zeita apare incadrata de doua animale sacre cervidee sau de un cerb si un sarpe. Marea Zeita Bendis era adorata de femeile trace, fiind Zeita Lunii, padurilor si… farmecelor. La Costesti a fost descoperit un cap al Zeitei iar la Sarmisegetuza sapaturile au scos la iveala un medalion de lut ars (10 cm. in diametru si 1,5 cm. in grosime), avand un bust al Zeitei cu tolba de sageti pe umar; de asemeni, la Piatra Rosie s-a descoperit bustul ei din bronz, inalt de 14,7 cm. si lat de 13 cm.

In afara de marele Zeu Gebeleizis si marea Zeita Bendis, tracii au mai avut si o Zeitate a focului si vetrei, pazitoare a casei, respectiv Zeita Vesta (Hestia, Histia), in cinstea careia casele tracilor se construiau dreptunghiulare, cu peretii din piatra sau de lemn, podeaua din pamant batatorit si acoperisul “in doua ape”. Nu departe de Tartaria, in zona Crisurilor, au fost scoase la lumina si urmele primelor locuinte de suprafata datand din mileniul V B.C., deci cu o vechime de 7000 de ani! Aceste tipuri de locuinte, care se vor raspandi apoi in toata lumea, erau, se pare, rezultatul unui cult inchinat acestei Zeite, peretii avand la inceput rolul de a proteja spatiul sacru in mijlocul caruia se intretinea focul aprins in vatra.

Mileniul IV B.C. nu a fost chiar unul norocos pentru noi, ne spun specialistii, referindu-se la prabusirea puntii continentale ce lega Europa de Asia Mica, aceasta prabusindu-se sub apele Mediteranei, facand loc unei mari noi, Marea Egee, si generand o multime de insule mai mari sau mai mici. Datorita existentei acestei punti terestre de legatura, atat istoricii greci, cat si altii moderni au admis posibilitatea deplasarii populatiei trace din zona Pontico-Dunareana spre sudul Peninsulei Balcanice si de acolo, in Asia Mica, chiar in unele regiuni din jurul Mediteranei Rasaritene: Bytinia, Misia, Frigia, Troada, Lidia, etc. Dupa cum se stie, soarta acestor populatii a fost diferita: unele s-au “ratacit” printre alte semintii si s-au “pierdut” cu totul in marea groapa a Istoriei care se cheama “uitarea” – hititii, de exemplu. Altii au disparut la mari distante, cum este cazul troienilor, supravietuitori despre care o legenda spune ca Aeneas Tracul i-a calauzit dupa “Apocalipsul” Cetatii Troia pana pe valea ingusta a Tibrului, unde aveau sa preia in stapinire cele sapte coline “eterne”, dandu-le apoi nume tracice, “latine”. Si tot o legenda spune ca, intre timp, prin spatiul Carpatic a aparut un cioban intelept, Zamolxis, care urma a prelua de la Zeita Hestia (sau Vesta) asa-numitele ” legi frumoase “- Codul Beleaginilor.

- PUBLICITATE -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW