Chiar dacă școala, facultatea s-au mutat din clase, amfiteatre, laboratoare și biblioteci în spațiul virtual, profesorii nu au dispărut. Dimpotrivă, în aceste condiții este mai mare nevoie de ei. Diversitatea de mijloace și de forme puse în funcțiune pentru desfășurarea la distanță a educației și formării necesită intervenția unui operator de la caz la caz și a unei coordonări la nivel de sistem. Acestea nu le poate asigura decât profesionistul în domeniu – profesorul. Din aceeași direcție sunt de luat în seamă analiza asupra implicațiilor de ordin economic și social decurse din actuala situație și soluțiile de adoptat.
Universitatea din București, prin profesorii Facultății de Psihologie și Științele Educației, coordonați de prof. univ. dr. Lucian Ciolan și prof. univ. dr. Romiță Iucu, se pronunță pentru ducerea la capăt a actualului an școlar și universitar, oferind o analiză argumentată asupra soluțiilor în acest sens și asupra consecințelor socio-economice ale „închiderii” și „înghețăii” școlilor. Observând concentrarea de moment asupra crizei medicale și a iminenței crizei economice, analiza semnalează că „nivelurile educației sunt organic legate atât între ele (preșcolar, gimnazial, liceal/secundar superior, universitar, postuniversitar), dar și cu celelalte sisteme sociale (economia, piața muncii, sistemul de protecție socială, comunitățile și administrația publică centrală/locală etc). Fiecare treaptă a educației este o piesă a acestui mare domino care este societatea românească în ansamblu. Intervenția asupra fiecăreia dintre piesele sistemului de educație are repercusiuni în lanț asupra întregului sistem social, asupra României în ansamblu”.
Într-o vreme a scenariilor, dacă nu a consultărilor „cu toți actorii”, specialiștii în științele educației de la Universitatea din București avansează soluții bazate pe știință de carte în domeniu. Ei „au analizat opțiunile propuse în alte sisteme de educație din lume, aflate în același tip de dificultate și au revăzut în literatura de specialitate comportamentul decizional al guvernanțelor centrale din educație, în momente disruptive, de întrerupere temporară a studiilor, din motive de forță majoră”.
Socotind cât a trecut, cât mai e și cât se pierde din anul de învățământ, calculele arată că dintr-un ciclu de studii întreg (gimnaziu, licență etc.) s-ar pierde între 2% și 5%: „Nu este puțin, dar nici nu înseamnă este foarte mult, mai multe activități sunt compensate în sistem online”. Pe baza cifrelor „și a modelării comportamentelor în perioadele de criză”, psihopedagogii universității bucureștene apreciază că „anii terminali pot și trebuie să încheie semestrul, anul școlar/universitar și ciclul de studii într-un interval cât mai rezonabil, în acest an calendaristic”.
Pentru aceasta, ei identifică „necesare cel puțin două măsuri: revizuirea rapidă a programelor și a tematicilor pentru examenele de finalizare a studiilor, astfel încât acestea să nu cuprindă materia care trebuia parcursă după data de 11 martie 2020 – Nu este rezonabil să anulezi ani de zile de studiu ai unui ciclu de educație, pentru mai puțin de două luni, sau cât va fi nevoie ca școlile să facă educație online. Competențele și conținuturile care erau planificate pentru această perioadă vor fi scoase din programele de examen și pot fi parcurse prin învățare online, acolo unde este posibil, dar vor fi reluate și consolidate în anul imediat următor de studiu.
Acesta ar putea, eventual, să înceapă mai devreme, exact cu abordarea acestei părți a materiei; identificarea unor modalități flexibile de evaluare pe parcurs și de examinare finală – astfel, universităților trebuie să li se dea autonomie și posibilitatea de a organiza examenele de licență și disertație în acele modalități pe care le consideră potrivite, inclusiv online (susținerea lucrărilor) și de a identifica modalități de testare/evaluare finală adaptate pentru acest context (platforme securizate de testare standardizată, evaluări orale online, predarea unor proiecte și portofolii în platformele de învățare utilizate etc.).
În învățământul preuniversitar, evaluarea curentă și notarea pentru încheierea situației școlare se pot face în condiții asemănătoare, mai ales prin utilizarea metodelor alternative de evaluare: proiecte, portofolii, interviuri realizate cu ajutorul tehnologiei. Pentru examenele finale de evaluare națională și bacalaureat pot fi identificate și aprobate rapid modalități eventual simplificate și flexibile de evaluare: testare standardizată pe platforme securizate – există deja practici diverse în acest domeniu, precum testele de certificare a competențelor de limbă străină –, extinderea timpului de evaluare, examinare orală online sau față în față, în condiții de distanțare fizică – săli mari – etc. Se pot identifica inclusiv modalități de testare la școală, folosind versiuni simplificate/semi-standardizate de testare, cu o programare a examenului pe grupe mici, pe parcursul mai multor zile, pentru a respecta normele de distanțare, pentru cei care nu pot avea acces la tehnologie/ nu au abilități digitale suficient dezvoltate)”.
Sublinierea specialiștilor este că „studenții care finalizează studiile de licență, master sau doctorat trebuie sprijiniți să poată să își obțină certificarea finală, pentru a continua studiile și/ sau pentru a participa, ca angajați sau antreprenori, la reconstrucția economică și socială post-criză”.
