Într-o plimbare prin Parcul Kiseleff din Bucureşti am întâlnit bustul de marmură albă al lui Omar Khayyam. Atunci am luat hotărârea de a compune un articol despre marele filosof, poet, matematician şi astronom pentru a-i informa pe cititorii bucureşteni, dar şi pe alţi locuitori ai plaiurilor noastre. În această gazetă am scris despre ilustra personalitate medievală în contextul unor articole anterioare, dar acum i-am consacrat un articol distinct.
Omar Khayyam s-a născut la Nişapur/Imperiul Selgiuc (Persia) la 18 mai 1048 şi a decedat în acelaşi loc la 4 decembrie 1131, la vârsta de 83 de ani; numele său desemna un meşteşugar care făcea corturi. Şi-a petrecut copilăria în orăşelul Balhi din nordul Afganistanului de astăzi unde, de asemenea, a învăţat cu anumiţi Şeici şi Imami cunoscuţi pentru cultura lor. Omar a fost în pelerinaj la Mecca, dovedindu-şi în acest fel dreapta credinţă după ce anumite cercuri fundamentaliste locale îi imputaseră înlocuirea Calendarului Islamic bazat pe fazele Lunii cu altul non-religios.
El fusese invitat în anul 1073 de către Sultanul Malik Shah împreună cu alţi învăţaţi ai vremii ca să construiască un observator astronomic. Cu ajutorul noului instrument cu adevărat revoluţionar aceştia au reuşit să determine lungimea anului solar cu o preciziune de 6 zecimale – o performanţă extraordinară a acelor timpuri. În acest fel noul calendar obţinut era mult mai exact decât cel gregorian adoptat în Europa peste patru veacuri.
Marele gânditor persan a susţinut o serie de lecţii în oraşul natal şi apoi a călătorit prin multe locuri ale credinţei islamice precum: Samarkand; Merv; Ispahan ş.a.
Omar Khayyam a fost primul matematician al epocii, care a studiat şi a rezolvat “ecuaţiile cubice” în lucrarea sa Discuţii asupra unor probleme de algebră/1070. S-a ocupat şi de teoria fracţiilor, analizând problema egalităţii a două rapoarte prin “fracţii continue”. A studiat Elementele lui Euclid, fiind atras de “postulatul paralelelor” pe care încercase să îl demonstreze. De asemenea, a fost preocupat de problema “coeficienţilor binomiali” prezenţi ulterior în aşa-numitul “triunghi al lui Pascal”. Îmi amintesc că în anii studenţiei mele reputatul academician Grigore C. Moisil îmi explica în cele câteva întâlniri pe care le aveam la Casa Universitarilor din Bucureşti semnificaţia acestor descoperiri din perspectiva filosofiei matematicii, care îmi era mai accesibilă.
Omar Khayyam a fost un mare poet. Am citit volumul său Catrene apărut la Editura bucureşteană Univers în anul 1979. Renumitul critic literar Tudor Vianu scria că “Omar Khayyam dă în rubayatele sale (catrene cu caracter mistic sau filosofic – n.n.) expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecţiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii.”.
O parte importantă a prezentului articol este consacrată acestor splendide creaţii literare. Iată cele alese în urma unor lecturi personale unde plăcerea s-a îmbinat cu reflecţia:
*“În astă-seară vinul mă-nvaţă-un sens mai pur:/Cu sânge cast (inocent – n.n.), de roze, paharele ni-s pline/Iar cupa-i modelată din închegat azur./Şi noaptea-i pleoapa unei lăuntrice lumine.”
*“Miresme, cupe, harpe şi bucle aurii,/O, jucării sfărâmate de vreme, jucării!/Gând, faptă, renunţare, virtuţi, căinţi şi rugi,/Cenuşi pe care timpul le spulberă, cenuşi.”
*“De mii şi mii de veacuri se-nvârt în spaţii aştrii./De mii şi mii de veacuri zori şi-asfinţituri sunt,/Să calci uşor căci, poate, fărâma de pământ/Pe care-o sfarmi, alt’dată era doi ochi albaştri.”
*“Tu eşti, bătrână lume, palatul trist în care/Aleargă nopţi şi zile, spre moarte galopând/Şi unde Şahi de-a rândul visară fiecare/Mărire sau iubire şi s-au trezit plângând.”
*“Ieri dis-de-dimineaţă, cu-o fată ca o stea/Sorbeam parfumul nopţii şi vinul roz şi ora./Ca perla-n scoică, vinul aşa intens lucea/Încât trezi deodată din somnu-i aurora.”
*“Pe cei ce beau se spune că Ceru-o să-i condamne./Cât adevăr e-ntr-asta, eu n-aş putea să ştiu,/Dar dacă băutorii şi-ndrăgostiţii, Doamne,/Vor merge-n Iad, desigur că Raiul e pustiu.”
*“Fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi,/Mereu aceleaşi stele s-or învârti-n azururi./Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă/Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.”
*“Bea vin! Curând vei trece şi tu supremul prag/Şi nu vei lua cu tine nimic din ce ţi-e drag./Aceasta-i marea taină: laleaua scuturată/Nu înfloreşte iarăşi, o, Saki, niciodată.”
*“Ascultă! Macii roşii îşi trag rubinul pur/Din sângele fierbinte al unui Împărat,/Iar vioreaua-şi scoate culoarea de azur/Din ochi adânci de fată care-a iubit curat.”
*“Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie/Şi-ai poruncit de-asemeni ca omul să se-abţie./Nedumeriţi ne zbatem între porunci inverse./Cum poţi să-nclini o cupă, iar ea să nu se verse?”
*Te chinueşte gândul că faci mereu păcate./Din orice bucurie o vină ţi-ai făcut./E fără rost tristeţea, căci după moarte/Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.”
* “Natura cu-ale sale stihii şi elemente/Sofismul şi-adevărul îmi sunt indiferente./Dă-mi vin şi-atinge harfa cu modulaţii moi/Asemeni cu-ale brizei ce trece ca şi noi.”
*“Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată./Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare/Căci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are/Măcar un singur prieten cu inimă curată.”
*“Ferească Mahomed de-aşa-ntâmplare,/Profetul lui Allah cel Viu, El care/Ne apără de spaime şi regrete/Şi de prostia cea molipsitoare.”
*“Ce grosolane inimi sunt în unii:/Nu pot iubi minunăţia lumii./Şi, neiubind, de unde să priceapă/Cum sună raza Soarelui şi-a Lunii.”
*“Cifrele, zici, cu care eu compun/Din zile şi-ani un Calendar mai bun?/Şi ce se află-n calendar? Un ieri/Pierdut şi-un mâine nenăscut – vă spun.”
Mausoleul Omar Khayyam Foto: dynamosquito, CC BY-SA 2.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.0, via Wikimedia Commons
Omar Khayyam a fost un mare gânditor al lumii medievale. Prima dată am auzit de el în anul 1964 la cursurile şi seminariile profesorilor de istoria filosofiei Ion Banu şi Gheorghe Vlăduţescu de la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Încă de atunci mă impresionase consistenţa cugetărilor sale care anticipau tezele filosofilor europeni moderni.
Ofer cititorilor un ansamblu de gânduri izvorâte din mintea ilustrului învăţat: “Dacă prietenul este necredincios, dispreţuieşte-l ca pe un duşman. Respectă vrăjmaşul statornic. Priveşte otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar dulceţurile rele consideră-le un oţet omorâtor.”; “Înainte de a întinde unui om mâna ta, întreabă-te dacă el nu te va lovi într-o zi.”; “Fiindcă nu ştii ce te aşteaptă mâine, luptă ca să fii fericit astăzi.”; “Cu cât este mai mic sufletul cuiva, cu atât are nasul mai sus. El tinde să ajungă cu nasul acolo unde cu sufletul nu a ajuns.”; “A te dărui nu înseamnă a te vinde; a dormi alături nu înseamnă a petrece noaptea împreună; a nu te răzbuna nu înseamnă a ierta; a nu fi alături nu înseamnă a nu iubi.”; “Iată singurul adevăr: suntem pionii misterioasei partide de şah, jucate de Dumnezeu. Ne mută, ne opreşte, ne mută iar, apoi ne aruncă unul câte unul în cutia Neantului.”; Nu îl invidia pe cel puternic şi bogat. După Răsărit întotdeauna vine Apusul.”; “Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă asta: în oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte fără ca tu să îţi dai seama.”; “Într-o singură fereastră privesc doi oameni: unul a văzut ploaia şi noroiul; altul – frunzele verzi, primăvara şi cerul senin.”.
Omar Khayyam – o minte cutezătoare a Evului Mediu, căreia cei de astăzi şi cei de mâine trebuie să îi aducă un binemeritat omagiu.
