Dr. Dan Mihai Bârliba
“Homo sum; humani nihil a me alienum puto.” (Sunt om; nimic din ceea ce este omenesc nu îmi este străin): am început însemnările mele cu celebra cugetare a dramaturgului roman Publius Terentius Afer, asumându-mi în cele ce urmează o anumită extrapolare a sensului acestui gând la anumite realităţi care au marcat cu pregnanţă spiritualitatea universală de-a lungul istoriei sale; mă refer la idealul “Omului Universal”. Mă voi limita în cele ce urmează la câteva exemple dintr-o strălucită galerie europeană şi naţională cu observaţia că şi alte spaţii geografice au oferit întregii lumi multe nume care confirmă sintagma centrală a eseului de faţă.
Leonardo da Vinci (1452-1519) era un “Om Universal” reunind în una şi aceeaşi personalitate numeroase vocaţii: pictor; sculptor; astronom; arhitect; anatomist; filosof; inventator; poet; compozitor; matematician; botanist; chimist; cartograf; zoolog; geolog. Ca un veritabil arhetip al omului renascentist, Leonardo da Vinci a rămas în biografia umanităţii prin: portretul “Mona Lisa”, fresca “Cina cea de taină”, desenul “Omul Vitruvian”, numeroase invenţii tehnice (e.g. sistem mobil de baricade; tun cu aburi; pompe hidraulice; pod suspendat; aparate de zburat; proiectile de mortier; tanc; maşină de socotit; maşină de bobinat), studii de anatomie, optică, hidrodinamică şi arhitectură.
Contemporanul lui Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti (1475-1564) a înnobilat, la rândul său, conceptul de “Om Universal” printr-o multitudine de aptitudini materializate în opere de referinţă: sculptor; arhitect; pictor; inginer; poet; scriitor; gânditor. Este autorul unor sculpturi celebre ca “Pietà”, “Moise”, “David”, frescele Capelei Sixtine, Cupola Catedralei “San Pietro” şi “Porta Pia” din Roma, “Biblioteca lui Lorenzo” din Florenţa, splendide autoportrete transfigurate în personaje biblice, poeme, sonete, aforisme.
Erasmus din Rotterdam (1466-1536) a fost simultan într-o viaţă de şapte decenii: teolog; traducător poliglot; profesor universitar; filosof; latinist; scriitor; eseist; preot romano-catolic. Este autorul lucrării “Elogiul nebuniei”, o satiră vehementă a teologiei scolastice. A tradus în limba latină versiunea greacă a “Noului Testament”, varianta respectivă fiind utilizată de Martin Luther la redactarea “Bibliei” în limba germană. Începând din anul 1499, Erasmus efectuează o serie de călătorii în ţări europene precum Elveţia, Italia, Franţa, Anglia unde susţine prelegeri la renumite universităţi, studiază manuscrise străvechi în mari biblioteci, stabileşte legături cu reprezentanţi de frunte ai filosofiei şi literaturii renascentiste.
Jean Le Rond D’Alembert (1717-1783) a avut o biografie polivalentă, compusă din profesiuni ca: matematician; fizician; enciclopedist; filosof; inginer; astronom; muzicolog; traducător. Anumite teme din domeniile matematicii şi fizicii au primit pe bună dreptate numele său. A iniţiat şi editat, împreună cu Denis Diderot (1713-1784), “Encyclopédie ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers”. Acesta din urmă şi-a dovedit universalitatea prin ipostazele de: scriitor; filosof; istoric; traducător; eseist; critic de artă; enciclopedist; teoretician al literaturii. Romanele “Călugăriţa” şi “Nepotul lui Rameau” au constituit creaţii celebre, iar “Cugetările filosofice” au intrat repede în circuitul gândirii europene.
Iluministul Voltaire (1694-1778) a reprezentat un Alter Ego al “Omului Universal”: istoric; filosof; poet; dramaturg; eseist; jurist; enciclopedist; autor de pamflete şi aforisme. Opera lui fundamentală este “Dicţionar filosofic”, publicat pentru prima oară în anul 1764; a scris de-a lungul vieţii peste 21 de mii de scrisori. Împreună cu Jean-Jacques Rousseau, Voltaire a fost un iniţiator al Revoluţiei Franceze înfăptuite în anul 1789, după un deceniu de la moartea sa.
Referindu-mă la istoria spirituală a românilor, sunt îndreptăţit să afirm că un “Om Universal” a fost Dimitrie Cantemir (1674-1723): enciclopedist; geograf; istoric; filosof; diplomat; lingvist; compozitor; politician; înalt demnitar; academician; antropolog; etnograf; cartograf; traducător poliglot. George Călinescu îi fixa astfel identitatea: “un erudit de faimă europeană; voievod moldovean; academician berlinez; prinţ moscovit; un Lorenzo de Medici al nostru.” Dimitrie Cantemir vorbea fluent 11 limbi străine, traducând de pildă “Coranul” în latină şi rusă. “Descrierea Moldovei”, “Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea”, “Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman”, “Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor”, “Sistema religiei mahomedane”: iată doar câteva titluri de cărţi din nenumăratele opere scrise de Dimitrie Cantemir.
Un alt român care poate fi definit în termenii “Omului Universal” a fost Nicolae Iorga (1871-1940): istoric; enciclopedist; memorialist; poet; dramaturg; jurnalist; traducător poliglot; politician; prim ministru; ministru; profesor universitar; academician; parlamentar; orator; filolog; biograf; critic literar. Însăşi calitatea lui de istoric cuprindea o multitudine de ipostaze: filosof al istoriei; istoric al artelor; documentarist; slavist; romanist; bizantinist; medievist; orientalist. Activitatea sa ştiinţifică se reflectă în cifre impresionante: mii de cărţi (între care zece volume ale “Istoriei României”); articole; studii; prelegeri universitare; alocuţiuni parlamentare; recenzii; eseuri; cugetări. Într-una din cărţile mele de gânduri printre cuvinte scriam că Nicolae Iorga a fost nu doar “un munte de om”, ci şi “un munte de minte”.
Într-un comentariu la traducerea în limba franceză a cărţii “Omul Universal”, care a fost scrisă de Abdul Karim Jili (scriitor din secolul al XIV-lea), filosoful elveţian contemporan Titus Burckhardt arăta: “Omul Universal este totul; datorită unei transpoziţii a individualului în universal, el se numeşte «om»; esenţialmente el este prototipul etern, nelimitat şi divin al tuturor fiinţelor.” Omenirea a fost înzestrată cu străluciţi “Oameni Universali” care au căutat şi au găsit în propriile creaţii însăşi Eternitatea; numele lor au devenit modele desăvârşite prin diversitatea extraordinară a domeniilor abordate şi a performanţelor dobândite. Aş dori foarte mult ca acest măreţ ideal să fie caracterizat prin perenitate, înnobilând astfel identitatea planetei noastre în Univers.
Ca tare buna-i zisa cu … „Omul Universal” !
La umbra-i … toti s’adapa .