Am avut privilegiul de a cunoaşte câteva locuri legate de viaţa celui numit – în cartea mea, intitulată “Antim Ivireanul. Puntea dintre Spirite” (2015) – “un georgian între români şi un român între georgieni”.
*În iulie 2009, la Universitatea de Stat “Ivane Javakhishvili” din Tbilisi – cea mai mare instituţie de învăţământ superior din această ţară caucaziană, a avut loc prima Conferinţă Internaţională cu tema “Georgia şi lumea europeană. Un dialog filosofic şi cultural. În memoria lui Antim Ivireanul (1650-1716)”. Manifestarea a fost organizată de Universitatea “Politehnica” din Bucureşti (reprezentată de profesor universitar doctor Maria Cornelia Bârliba), Patriarhia Bisericii Ortodoxe Georgiene şi Ambasada României. Cu acel prilej, Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Georgiei, Tamaz Gamkrelidze declara următoarele: “Antim Ivireanul a introdus limba română în serviciul ortodox la nivel naţional, un demers foarte important în dezvoltarea literaturii române în general. De asemenea, el a consolidat şi a aplicat cele mai vechi principii ale Creştinismului Răsăritean, militând ca slujbele să fie făcute în limba maternă, nu în cea latină precum în Creştinismul Apusean. Antim Ivireanul va rămâne veşnic un simbol al Renaşterii spirituale a poporului român, al interacţiunii culturale dintre români şi georgieni.”.
Păstrez în biblioteca personală volumul reunind intervenţiile reprezentanţilor români şi georgieni şi m-am bucurat când am văzut un exemplar al acestei lucrări în vitrina salonului de protocol al Ambasadei Georgiei din Capitala României; din nefericire, regretata mea soţie nu a mai putut avea aceeaşi bucurie, fiind plecată pe un drum fără întoarcere.
*Ude este denumirea unui mic sat de munte din regiunea Samtskhe-Javakheti, situat în Vestul Georgiei, la aproximativ 200 de kilometri de Tbilisi şi la numai câţiva kilometri de frontiera rutieră cu Turcia (punctul de trecere de la Vale). Acolo a văzut lumina zilei, la mijlocul veacului al XVII-lea, Andrei cu numele de mirean/Antim de mai târziu într-o modestă familie de ţărani. Din nefericire, nu s-au păstrat documente identitare care să ateste naşterea şi copilăria viitorului Sfânt-Martir în condiţiile când acea zonă era deseori măcinată de conflictele armate cu turcii – fapt ce nu a permis funcţionarea unei administraţii rurale autohtone, conservarea unor documente de stare civilă şi de organizare locală.
La Ude se organizează anual prăznuirea lui Antim Ivireanul/Antimoz Iverieli în Catedrala purtându-i numele, în prezenţa Mitropolitului Teodor care păstoreşte Eparhia respectivă. Am participat la această slujbă anuală, la invitaţia Patriarhiei Ortodoxe Georgiene şi am rostit, de fiecare dată, în calitate de Ambasador al României la Tbilisi, o scurtă cuvântare în limba rusă (familiară georgienilor) despre Sfântul-Martir canonizat în iunie 1992 de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, în faţa sutelor de locuitori din zonele învecinate, edili locali, diplomaţi, elevi, profesori şi jurnalişti. Anexez o fotografie din anul 2007 unde sunt alături de Mitropolitul Teodor lângă Altarul Catedralei, adresându-mă mulţimii de enoriaşi de toate vârstele. În apropierea Catedralei de la Ude, există zidurile unei bisericuţe ridicate în veacul al XI-lea, pe care este încrustat în piatră stindardul alcătuit din cinci cruci; acest element heraldic a stat la baza noului drapel georgian introdus de Mikhail Saakashvili când a devenit Preşedintele ţării.
*Doar după o deplasare de un sfert de oră cu automobilul de teren prin munţii împăduriţi de lângă Ude, se ajunge la o Capelă unde se spune că veneau să se roage tânărul Andrei şi părinţii săi. Lumea ajunge mereu acolo, aprinde lumânări şi se închină la icoanele străvechi, făcătoare de minuni, în timp ce grupuri de 10-15 bărbaţi cântă imnuri religioase în stilul polifonic, specific georgienilor.
*Tbilisi, Piaţa Iraklie al II-lea de pe malul râului Kura: aici poate fi văzut un monument pe locul unde fusese înfiinţată în anul 1709 prima tipografie cu litere mobile în limba georgiană ca urmare a sprijinului acordat de către Mitropolitul Ungrovlahiei, Antim Ivireanul la solicitarea Voievodului Constantin Brâncoveanu. Tipograful Mihail Ştefan, însoţit de câţiva tipografi munteni, a venit la Tbilisi cu toate cele necesare: o tiparniţă; literele metalice ale alfabetului georgian; o mare cantitate de hârtie ş.a. Cu câţiva ani înainte, se efectuase un schimb de epistole între Regele Iveriei, Vahtang al VI-lea şi Domnitorul Constantin Brâncoveanu privind posibilitatea construirii unei tipografii georgiene, fiind cunoscută bogata tradiţie românească în acel domeniu. Primele lucrări tipărite la Tbilisi/Tiflis au fost: “Evangheliile”, “Psaltirea”, “Slujebnicul”şi “Apostolul”, tipografia funcţionând fără întrerupere până în anul 1722.
*Încă din anii adolescenţei, Antim a fost luat în robie de otomani şi dus la Istanbul/Constantinopole. Acolo a avut şansa dăruită de Dumnezeu, de a fi eliberat şi preluat de Patriarhia Ecumenică unde a învăţat mai multe îndeletniciri printre care sculptura, xilogravura, pictura, broderia, caligrafia şi a studiat câteva limbi străine (greacă; slavonă; arabă; turcă). El a fost călugărit sub numele de Antim şi hirotonit Ieromonah. Am mers împreună cu familia mea la această Patriarhie şi am avut o discuţie foarte interesantă, referitoare la Sfântul-Martir cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I.
Voi regreta mereu faptul că m-am limitat la posibila asistenţă a M.A.E. român în realizarea unui generos proiect: crearea unui bust al lui Antim Ivireanul, care urma să fie amplasat în centrul capitalei georgiene, eventual în curtea interioară a imensei Catedrale Sameba/Sfânta Treime. Nici cei din Aleea Modrogan şi nici conducerea Fondului Plastic (pictorul Zamfir Dumitrescu, un fost amic din anii studenţiei) nu mi-au dat măcar un răspuns la solicitările mele repetate; poate cu totul alta ar fi fost situaţia dacă aş fi apelat la un om de afaceri român, cunoscut pentru religiozitatea şi filantropia sa.
Citez în articolul de faţă unele însemnări din cărţile mele publicate în perioada 2016-2018: “Antim Ivireanul a apropiat – prin puterea Credinţei – Estul de Vestul Mării Negre.”; “Antim Ivireanul sau Sfântul-Martir cu două inimi care băteau la fel de puternic.”; “Avem nevoie de <Didahiile> lui Antim Ivireanul, chiar şi după ce Ierarhul-Martir a plecat dintre noi, deoarece învăţăturile sale sunt perene, nu perisabile.”; “În ceea ce mă priveşte, admir antenele melcului despre care vorbea Sfântul Antim Ivireanul, în timp ce alte <Antene> mioritice îmi rămân total indiferente.”; “<Didahiile> lui Antim Ivireanul ţin de Didactica amvonului.”; “Lui Antim Ivireanul i se spune <Sfântul fără de mormânt>, deşi el are un mormânt: Mănăstirea Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, zidită cumâna şi cu mintea sa.”.
La 27 septembrie, Ierarhul-Martir este prăznuit de Biserica Ortodoxă Română/B.O.R.; 2016 a fost declarat de Sfântul Sinod al B.O.R. ca “an omagial al Sfântului Antim Ivireanul, tipograf şi om de cultură din secolul al XVIII-lea” cu prilejul comemorării a trei veacuri de la martiriul acestuia. La Bucureşti, Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române şi Patriarhul Ioan al Antiohiei au slujit împreună Sfânta Liturghie în acel an comemorativ.
