În cel mai recent număr (august a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Doina Drăguț propune un mini-portret al marelui sculptor român Constantin Brâncuși, despre care afirmă că ”a devenit, încă din viață, un mit” și că ”avea nebunia încrederii în talent”, arătând, totodată, cât de prezent era artistul originar din Hobița în conștiințele unora dintre iluștrii săi contemporani.
Sub genericul ”Jocul minții”, aceeași autoare propune un text diferit, un micro-eseu privind traseul omului contemporan și destinul omenirii în care arată că unii se află ”în armonie cu ei înșiși”, în timp ce alții nutresc atingerea unor idealuri deșarte. ”Fiecare om este un actor pe scena lumii cu sentimente și dorințe generate de gânduri cu traiectorii invizibile ce se ghidează după un plan în urmărirea unui scop” – însă nu trebuie făcută confuzia între acapararea materială și stăpânirea lumii. Cu luciditatea unei viziuni care sper să se adeverească, autoarea arată că ”noua ordine”, dorită de posesorii unor averi uriașe, nu se va instaura, fiindcă este împotriva legilor universale, legea echilibrului universal fiind cunoscută încă de pe vremea lui Pitagora.
Cu prilejul centenarului nașterii marelui scriitor român Marin Preda, Mihai Caba propune ”o succintă privire introspectivă asupra vieții și operei sale”. Sunt oferite cititorului detalii cutremurătoare legate de unul dintre cele mai enigmatice și controversate sfârșituri din lumea literelor, cu amănunte inedite oferite de ultima sa soție, Elena Preda. Dacă unele sunt deja cunoscute, credem că cele referitoare la premoniții și la hainele în negru vor constitui o noutate pentru cititori.
Marin Preda a fost în permanentă contradicție cu regimul în care trăia și crea, fiindu-i atribuită următoarea replică, adresată chiar liderului comunist: ”Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar din nefericire soarta autorului ”Celui mai iubit dintre pământeni” a fost tot una tragică.
Opera sa însă va dăinui întru veșnicie, ca și citatul cu care se încheie ”Cel mai iubit dintre pământeni”: dacă dragoste nu e, nimic nu e…
Și, după cum scrie autorul articolului, ”La momentul centenar al nașterii sale, posteritatea scriitorului Marin Preda continuă să strălucească pe „panoplia de aur” a literaturii române”.
O foarte interesantă temă deschide Mihai Batog-Bujeniță în eseul ”Scrisul este har sau abilitate dobândită?”, în care, pornind de la constatarea că scrisul de mână, în epoca tehnologiilor moderne, aproape că se îndreaptă către dispariție, parcurge un documentat drum istoric pentru a releva că, în afară de atestarea folosirii scrisului de mână cu mai bine de două mii de ani înainte de Moise, acesta poartă în sine o amprentă personală a individului, ”fiind unic și specific persoanei, putând fi folosit și în analiza unui profil psihologic sau a unor trăsături de caracter”. Prin urmare, chiar dacă toți știm, în prezent, să folosim o tastatură, eliminarea totală a scrisului de mână pare ceva periculos în sine, accentuând tendința de uniformizare și depersonalizare a individului, deja prezentă într-o proporție îngrijorătoare, și putând avea efecte negative și asupra intelectului. În final, studiind evocarea biblică a Tablelor Legii, pune în discuție ”ipoteza unei moșteniri în ceea ce privește scrisul sau chiar o intervenție divină care ar transforma acest act într-un har”, care ar putea fi luată ca o simplă teorie, numai că pierderea unei abilități care s-a dovedit o adevărată forță motrice în evoluția omenirii ”ar putea avea efecte greu de anticipat”.
Câteva aforisme semnate de Nicolae Mareș: ”Mă rog lui Dumnezeu ca zilele să nu-mi fie numărate de statisticieni” (la noi, a trecut de cenzură, n.red.), ”Păcat s-aduci pe lume cuvinte fără acoperire” (omenirea trăiește într-un păcat continuu, n.n.), ”Doar cu mintea – și în minte – ne construim drumul pe care ni-l dorim”.
Vavila Popovici ne oferă, sub genericul ”Filozofia, religia, știința, politica” un portret al filosofului german Edmund Husserl, fondatorul fenomenologiei. Și ce dicton mai potrivit pentru introducere putea fi găsit decât acesta: ”A trebuit să filosofez. Altfel, nu aș fi putut trăi în această lume”. Principalul discipol al lui Husserl a fost Heidegger, iar bazele existențialismului elaborat de Sartre au ca izvor în egală măsură operele lui Husserl și ale lui Heidegger. Sunt prezentate cititorului atât date biografice esențiale, cât și principii fundamentale ale operei filosofice ale celui considerat ”unul dintre cei mai importanți și influenți filosofi ai secolului al XX-lea”.
”Înainte de Dansul Sacru. Spiritul” este o originală piesă într-un act și patru scene, semnată de Ion Popescu-Brădiceni. Scrierea este una care atinge esențele metafizice ale existenței terestre (și chiar a ceea ce urmează după). Vom da, spre exemplificare, un citat: ”Demiurgul: Rostul meu e în această piesă de teatru, într-un act, să institui transmutarea alchimică și cristalizarea elementului celui mai subtil: spiritul, înnobilat mai înainte de Dansul Sacru”. Însă, în egală măsură, introducând personaje care vorbesc despre ”capitaliștii imperialiști și transnaționali”, despre un trup care nu va fi niciodată ”corporatist… globalizat”, despre tinerii care emigrează, se constituie într-o acidă satiră social-politică a vremurilor contemporane, care, dacă ar fi privite ca atare și doar atât, ar părea complet lipsite de sens. Cultura, însă, ”e spațiul privilegiat al adevăratei libertăți”, iar căi de supraviețuire ”ar mai fi, da, ar mai fi”, deși România pare a se prăbuși într-un hău dantesc.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după sculpturi ale lui Constantin Brâncuși, căruia Filip Tudora îi consacră un mic medalion la final.
Mai semnează: Constantin Miu, Andrei Breabăn, Al. Florin Țene, Ioan Gâf-Deac, Vasile Moga, Camelia Oprița, Ionuț Țene, Liliana Popa, Ștefania Oproescu, Lucia Vlad, Gheorghe A. Stroia, Valerian Dincă, Mircea Tutunaru, Marin Arcuș, Ionel Popa, Livia Ciupercă, Silviu Doinaș Popescu, Cătălin Pasăre, Marin Sorescu (în traducerea lui Marin Mihalache), Ionuț Pande, Emilia Stroe, Anatol Eremia, Nicolae Nistor, Ștefan Lucian Mureșeanu, Lidia Grosu, Florentin Smarandache, Angela-Monica Jucan.