Ca urmare a descoperirilor şi a dovezilor ştiinţifice privind cele 8 grupuri umane, realizăm că în lucrarea sa monumentală „DACIA PREISTORICĂ”, Nicolae Densuşianu avusese acea sclipire genială în a înţelege formarea popoarelor europene, plecarea lor din Spaţiul Carpato-Dunărean. Faptul că Nicolae Densuşianu nu a fost înţeles în vremea lui şi că mulţi îi neagă ideile chiar şi acum demonstrează capacitatea limitată a acestora de a accepta teze noi care vin în contradicţie cu cele învăţate şi apoi răspândite de către dubioase „medii academice”.
La 85 de ani după Nicolae Densușianu, lucrarea „Noi nu suntem urmaşii Romei” aduce nou faptul că şi „diaspora indoeuropeană”, pre-sumerienii, ba chiar şi ga-ramanii, strămoşii tuaregilor de azi, au ca punct de plecare spaţiul de geneză dacic.
W.Ryan & W.Pitman, independent de cei menţionaţi înainte, ajung la aceleaşi concluzii considerând însă că şi pre-dinasticii egipteni îşi au originea în jurul vechiului lac de apă dulce, Marea Neagră de azi.
Iată cum informaţii aparent disparate pot acţiona productiv împreună dacă se renunţă la vechile idei preconcepute, evident perimate, şi se admite posibilitatea unei noi concepţii, unitare, temeinic susţinute ştiinţific, cu privire la apariţia popoarelor moderne!
O surpriză foarte plăcută şi care mi-a confirmat rezultatul cercetărilor am avut-o la New York, la sfârşitul anului 2.009 când, la ”Institutul pentru studiul lumii antice” din cadrul Muzeului Universităţii din Manhattan, situat pe Fifth Avenue cu 84 Street, am vizitat expoziţia intitulată: „The Lost World of Old Europe – The Danube Valley 5000-3500 BC“.
Spre uimirea şi totala aprobare a experţilor internaţionali în materie, în expoziţie sunt prezentate bunuri de patrimoniu arheologic, categoria „Tezaur”, din colecţiile a 19 muzee din România (în număr de 175), dar şi din Bulgaria şi Republica Moldova.
Americanii ne pot cunoaşte acum cu adevărat istoria străveche, căci tărâmurile noastre reprezintă leagănul civilizaţiei europene. Peste 200 de artefacte vechi de mai bine de 7.000 de ani, printre care ”Gânditorul de la Hamangia”, vase de ceramică pictate, stranii figurine sculptate, ornamente din aur şi cupru, fuseseră expuse la New York unde au fost văzute şi admirate timp de câteva luni.
Luând în considerare faptul că este pentru prima dată când lucrări româneşti de arheologie au fost expuse în spaţiul nord-american, Theodor Paleologu a precizat: „Este o expoziţie extrem de ambiţioasă, ambiţioasă pentru New York University, dar ambiţia lor ne face nouă bine”.
Obiectele de artă din Europa preistorică sunt dovada incontestabilă a faptului că, mult înainte de Egipt şi Mesopotamia, spaţiul danubiano-carpatic, reprezentat prin cultura neo-eneolitică din Cucuteni, dar şi din Boian, Gumelniţa, Hamangia, Vadastra sau Vinca, a fost unul dintre cele mai sofisticate leagăne de civilizaţie preistorică.
Cultura Cucuteni, considerată prima civilizaţie a Europei, este un element care ar trebui să devină definitoriu pentru ţara noastră, căci „dacă vrem să facem brand de ţară, de acolo trebuie să pornim”, a completat Paleologu.
Bunurile de patrimoniu selectate şi prezentate în expoziţie au oferit publicului american posibilitatea de a reflecta asupra uimitoarei modernităţi ”avant la lettre” a civilizaţiilor preistorice ce au existat în zona danubiano-carpatică cu mai bine de şapte milenii în urmă. Este o realitate cu care ne mândrim şi pe care avem datoria morală să o popularizăm prin toate mijloacele posibile.
Expoziţia ”Lumea Pierdută a Vechii Europe – Valea Dunării 5.000 – 3.500 î.H.” a prezentat tuturor vizitatorilor şi cercetătorilor dovezi de netăgădit despre prioritatea mondială a culturii create în spaţiul nostru Carpato-Danubian.
Admirând ceramicile colorate, dr. Bagdall, un specialist în arheologia egipteană, a remarcat că, în acel timp îndepărtat, ”egiptenii cu siguranţă nu făceau vase ca acestea”.
Arheologii şi istoricii, uimiţi de ceea au văzut în expoziţie, recunosc faptul că în sud-estul Europei înflorise o cultură avansată ”înainte ca un singur cuvânt să fie scris şi o singură roată mişcată”.
Exponatele, uimitoare prin noutate şi printr-un nivel artistic ridicat, au permis americanilor să cunoască mai îndeaproape istoria străveche ce a înflorit, prima, pe meleagurile noastre, ale românilor. Este încă o dovadă, de data aceasta traversând Oceanul Atlantic, a ceea ce Societatea Internaţională ”Reînvierea Daciei” profesează de peste zece ani de zile: ”Noi nu suntem urmaşii Romei”, ci suntem aceia de la care a plecat şi s-a răspândit însăşi lumea.
Istoria dezvăluie posterităţii drumul lung şi complicat al naşterii, evoluţiei şi al trecerii în nefiinţă a oamenilor, ca grupuri sociale şi ca popoare, la un moment dat. Toate marile bucurii, împliniri, victorii ale popoarelor împotriva agresorilor, ca şi toate marile tragedii, agresiunile împotriva altor popoare, toate evenimentele care au creat şi care au modificat, de-a lungul vremii, profilul unui neam anume, toate sau aproape toate îşi găsesc ilustrarea în scrierile vechi care au ajuns până în contemporaneitate ca şi în creaţiile populare care s-au transmis din generaţie în generaţie.
Istoria este un testament de o uriaşă importanţă pentru cunoaşterea lumii, aşa cum a fost ea construită, din lumini şi umbre, din bine şi rău. Datoria noastră este de a cerceta trecutul, de a-i releva plusurile şi minusurile, de a corobora informaţii din toate domeniile, de a evalua descoperirile arheologice şi de a concluziona onest asupra unui eveniment sau altul.
În ceea ce priveşte istoria străveche a noastră, a românilor, găsim consemnate numeroase războaie care dovedesc vitejia şi eroismul strămoşilor noştri pe vremea când ei se numeau traci şi daco-geţi. Din păcate, multe dintre aceste evenimente, cu care ar trebui să ne mândrim, nu sunt prezentate în tratatele de istorie sau în manualele şcolare. De aceea, considerăm că este de datoria noastră să le trecem în revistă pentru ca românii de azi şi urmaşii lor să le cunoască şi să le aprecieze la adevărata lor valoare.
După ce am citit o sumă de studii de arheoastronomie aș interpreta vasul acesta cu cap de taur ca un vas păstrător de apă, ulei sau alt lichid, sfințit, cu care se ungeau în cadrul unui ritual legat de primăvară. Zodia Taurului are loc primăvara, iar simbolurile spiralelor în creștere stilizate indică drumul Soarelui de primăvară care are traiectorie spirală în urcare pe bolta cerească, până la momentul Solstițiului de vară când atinge punctul de maxim veral. După momentele marcate de traiectoria Soarelui ale verii astronomice și al zilei cele mai lungi, Soarele începe să coboare, fiind simbolizat cu o spirală descrescătoare.