Aproape că ne-am obișnuit să trăim cu criza sau, mai bine zis, cu crizele.
Una după alta, criza pandemiei, a energiei, a războiului din Ucraina, iar acum și criza alimentară ne obligă să ne adaptăm la noile condiții și să ne schimbăm comportamentul pe care de-abia începusem să ni-l modelăm în paradigma occidentală a consumerismului de mall.
Dacă, în comunism, nu banii lipseau, ci alimentele și marea majoritate a bunurilor de consum, în economia de piață nu alimentele sau bunurile de consum lipsesc, ci banii necesarii cumpărării lor. Este evident că pentru cei mai mulți dintre români puterea de cumpărare este inferioară dorinței lor firești de a se bucura pe deplin de ieșirea din penuria comunistă și intrarea în abundența capitalistă.
Această frustrare a multora dintre români să fie oare explicația furiei și îmbulzelii cu care se reped să cumpere orice atunci când se reduc prețurile prin soldări sau oferte?
Poate fi aceasta explicația invaziilor de indivizi ce cotropesc supermarketurile dornici să cumpere cât de multe tigăi pot căra în cărucioare doar pentru că beneficiază de o ofertă?
Posibil, dar o astfel de manifestare comportamentală nu poate fi pusă la baza explicației ”invaziei” de cumpărători care au achiziționat doar într-o singură zi o cantitate de ulei comestibil pe care, în mod normal, comerțul ar fi vândut-o în cca. 90 de zile.
”Criza uleiului” din ultimele zile are, după părerea mea, o explicație mult mai complexă, fapt care nu ar trebui să ne conducă la o concluzie facilă, aceea conform căreia românul ”acționează în spirit de gloată, este neinformat, needucat și necumpătat, acționând haotic în direcția acumulării unor stocuri supradimensionate de alimente de teama penuriei și chiar a foametei”. Astfel de aprecieri, exprimate în mass-media de unii politicieni și analiști, au culminat chiar cu declarații patetice de genul ”mi-e rușine că sunt român”.
Propun o vedere mai largă asupra acestei ”crize a uleiului” pentru a înțelege în ce măsură ea are baze reale sau a fost doar expresia comportamentului emoțional și neadecvat al cetățeanului român.
1. Evoluția pieței mondiale a uleiului
Comerțul mondial cu uleiuri și grăsimi vegetale se confruntă cu fluctuații semnificative ale prețurilor. Dacă din martie până în mai 2020 s-au atins niveluri remarcabil de scăzute ale prețurilor pentru această perioadă a anului, exact contrariul s-a întâmplat în aceeași perioadă din 2021. Iar această tendință se desfășoară de câteva luni.
Potrivit lui Thomas Mielke – director general la ”Oil World”, o organizație independentă care oferă lumii analize de piață, creșterea prețurilor la ulei vegetal și grăsimi se datorează în principal a 3 factori: deficitul de producție globală sau condițiile dificile de recoltare, stocurile scăzute din cauza unei recolte anterioare slabe și consumul crescut de biodiesel la nivel mondial. Acești factori aproape au dublat prețurile multor uleiuri și grăsimi într-un an. Cea a uleiului de floarea- soarelui din jurul Mării Negre, de exemplu, a crescut de la 815 dolari pe tonă (USD/tonă) în august 2020 la 1575 USD/tonă în martie 2021. Uleiul indonezian de palmier s-a dublat, de la 500 USD/tonă în mai 2020 la 1130 USD în martie 2021.
Această tendință nu se va opri prea curând. Cel mai recent indice de preț, cel din august/septembrie, arată în continuare aceleași prețuri ridicate pentru uleiurile și grăsimile vegetale, deși situația și perspectivele de viitor pentru fiecare tip de ulei/grăsime nu sunt întotdeauna aceleași. Ca și în cazul altor piețe, închiderea restaurantelor ca urmare a restricțiilor Covid 19 a avut un efect pozitiv asupra nivelului consumului privat. Per ansamblu, cererea de uleiuri și grăsimi în comerțul cu amănuntul a atins un nivel record în 2020. S-au vândut în total 33.600 de litri de uleiuri și grăsimi (+23%), reprezentând o cifră de afaceri de 246,8 milioane USD (+28%). Cererea a crescut în ansamblu cu 35% în trimestrul IV 2020 față de aceeași perioadă a anului 2019. Cererea de produse ecologice a crescut cu 14%.
Piața de floarea-soarelui este zguduită de războiul din Ucraina, aceasta reprezentând jumătate din exporturile mondiale de ulei de floarea-soarelui.
Ucraina produce 15 milioane de tone de semințe în fiecare an, mult mai mult decât toată Europa cu cele 10 milioane de tone ale sale dar, în fața invaziei ruse, autoritățile au introdus cote pentru a limita exporturile anumitor produse, inclusiv ulei de floarea-soarelui. La aceasta trebuie adăugate dificultățile logistice și înghețarea traficului maritim în Marea Neagră.
Uleiul de floarea soarelui nu va lipsi din magazine pe termen scurt, dar ar putea să apară probleme de aprovizionare dacă criza din Ucraina va continua.
Uleiul de măsline poate înregistra un consum sporit în cazul în care cel de floarea soarelui va înregistra deficit de producţie. UE concentrează jumătate din suprafața cultivată cu măslini la nivel mondial, deținând și cea mai mare parte a tranzacțiilor cu acest produs. (4,43 miliarde USD dintr-un total de 5,8 miliarde USD). Cu un sfert din plantațiile lumii și 45% din exporturi ca valoare, Spania se situează pe primul loc, urmată de Italia și Portugalia.
Spre deosebire de multe sectoare, uleiul de măsline nu este supus concurenței asiatice. UE produce de patru ori mai mult ulei de măsline decât Asia și de 30 de ori mai mult decât cele două Americi. Prin urmare, exportatorii europeni au libertatea de a face față cererii în creștere. Consumul global s-a dublat în douăzeci și cinci de ani.
Consumul global de uleiuri vegetale din 2013/14 până în 2021/22, pe tipuri de ulei (milioane de tone metrice) Sursa : Oil World 2022
2. Evoluția producției și pieței românești a uleiului
Anual, România cultivă o suprafaţă de 1,2-1,3 milioane de hectare cu floarea-soarelui, iar producţia realizată se ridică la 3-3,5 milioane de tone (excepţie fiind anul 2020, când producţia a fost de 2,4 milioane de tone din cauza secetei), conform datelor statistice naţionale. La suprafaţa cultivată şi producţie, România se situează pe primul loc în UE.
0România pierde în fiecare an un miliard de dolari pentru că nu transformă în ulei toată cantitatea de semințe de floarea soarelui recoltată.
Din aproape 20 de fabrici mari de ulei cate erau în 1990, țara noastră mai are doar cinci. Ar fi un moment bun pentru autorități să dezvolte această industrie, de vreme ce pe piața europeană nu mai ajunge uleiul pe care îl exporta Ucraina în timp de pace.
Cu peste un milion de hectare pe care le-a avut cultivate cu floarea soarelui, România a fost anul trecut cel mai mare producător de astfel de semințe din Uniunea Europeană. Recolta a fost de cca. 3 milioane tone, dar două treimi au plecat la export. Bulgaria, Turcia, Ungaria și țări din Asia sau vestul Europei precum Olanda, Franța și Spania, au fost principalii beneficiari ai producției din România.
Sursa : INS.2022
Cu toate că în 2021 am avut o producție record de floarea soarelui, prețul uleiului este tot mai scump. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că exportăm mai mult de jumătate din recoltă, iar noi cumpărăm ulei foarte scump din afara țării.
Străinii profită din plin de recolta noastră, din cauză ca noi nu avem unităţi de procesare, adică fabrici de ulei şi alte derivate din floarea soarelui.
În consecință, fermierii noştri vând marfa ieftin la export, iar noi cumpărărm ulei foarte scump din afara ţării.
Aşa se face că uleiul este printre alimentele de bază care s-au scumpit cel mai mult de la începutul anului, respectiv cu peste 18% iar creşterea nu se opreşte aici.
3. Concluzia
– Uleiul de floarea soarelui nu va lipsi din magazine pe termen scurt, dar ar putea să apară probleme de aprovizionare dacă criza din Ucraina va continua.
– Dacă cetățenii nu beneficiază de informații din surse autorizate, există riscul să se producă haos în aprovizionare și distribuție, așa după cum s-a întâmplat cu uleiul, în același timp și în Bulgaria și în România. E clar că cineva a manipulat speculativ această situaţie şi a introdus oarecare temere în rândul populaţiei.
– Creșterea explozivă a prețului la uleiul alimentar nu a avut nicio justificare economică. România a înregistrat anul trecut producții-record la floarea soarelui, însă acest lucru nu a însemnat vreun avantaj pentru populație.
Criza uleiului, care a provocat o explozie a prețului, a fost creată artificial, prin cumpărarea integrală a stocurilor și blocarea acestora de către fondurile de investiții, dar și de China, susțin reprezentanții fermierilor români.
”Uleiul se aliniază la prețul mondial după uleiul de palmier. În Asia de Sud-Est uleiul de palmier a avut o creștere fulminantă pentru că cererea a fost în creștere, iar producția a rămas la același nivel. Creșterea a venit din China, dar nu numai. În pandemie, în ultimii 2 ani, s-au produs prin industria farma și industria chimică foarte mulți bani. Banii din bugetele naționale au ajuns în mâna fondurilor de investiții prin tranzacțiile farma. Fiecare stat a alocat un procent foarte mare din PIB pentru tot ceea ce însemnat materiale sanitare și medicamente. Fonadurile de investiții s-au trezit peste noapte cu sute de miliarde de euro în conturi și nu știau ce să facă cu ele. Primul lucru la îndemână este să cumperi stocuri, de orice natură, și atunci au investit și în stocurile de cereale și în produsele procesate, cum a fost și uleiul. Aceste stocuri nici nu pleacă de la producător, rămân tot la el în gestiune, până se găsește un client”, a declarat Ionel Arion, președintele Federației Naționale Pro Agro.
De regulă, se cumpără uleiul și se stochează, iar prețul crește prin manipularea pieței. Dacă se simte, sensibil, că nu este ulei în piață, se mai ține pe stoc încă două săptămâni și abia atunci se dă drumul, dar nu cât cere piața, ci doar la 80% și atunci se creează o animozitate superficială și crește prețul. În plus, prin cererea explozivă de cereale la un anumit moment s-a crescut prețul artificial la floarea soarelui. Floarea soarelui a ajuns la 3 lei pe kilogram la bursă, cel mai mare preț din istorie, față de 1,30 lei – 1,70 lei. În momentul în care fermierul este nevoit să vândă, pentru că nu are stocare, vinde oricui dă banii pe producție. Și atunci traderii de cereale cumpără. Criza de ulei este una artificială și este controlată de cine are monopolul în piață, adică de fondurile de investiții și de China.
Faptul că am avut anul trecut producție foarte bună de floarea soarelui nu avantajează cu nimic cumpărătorul român, pentru că nu mai controlăm absolut nimic din tot lanțul alimentar. Fabricile de ulei, în afară de cea de la Galați, sunt toate sub patronat străin, francez, elvețian, ruso-moldovean și altele.. Uleiul românesc pleacă în Cehia, de exemplu, care îl ambalează pentru Polonia, Germania și Austria.
