De mai mulţi ani, fiul meu cel mare Vlad Mihai merge în Municipiul Sfântu Gheorghe, centrul administrativ al Judeţului Covasna; deja dânsul a învăţat pe de rost orarul feroviar pe ruta Bucureşti – Braşov – Sfântu Gheorghe, preferând să utilizeze trenul în locul autoturismului personal din motive lesne de înţeles. Menţionez de la început că el a devenit un membru sui-generis al familiei bunului său prieten care se numeşte Laszlo, un antreprenor de succes în industria hotelieră (staţiunea turistică “Şugaş-Băi”), cunoscut în această urbe din Ardeal. Are deja mulţi prieteni de naţionalitate maghiară printre care se află doamna Anna, distinsa mamă a lui Laszlo, Rita, Monika, Eva, Gyula etc.
În deplasările sale anuale Vlad Mihai a văzut “Monumentul ostaşului nostru” pe care se află gravat cu majuscule următorul text: “Glorie eternă eroilor armatei române”; monumentul a fost inaugurat în anul 1974, fiind bine întreţinut şi mediatizat cum se cuvine prin broşuri turistice editate în limbile română, maghiară şi engleză.
De asemenea, el a vizitat multe lăcaşuri de cult de diferite orientări religioase: “Biserica Reformată Fortificată”, Catedrala Ortodoxă “Sfântul Gheorghe”, Biserica Catolică “Sfântul Iosif”, “Biserica Unitariană”. Pretutindeni a cumpărat unele materiale de prezentare în limba română şi obiecte de cult, înţelegând foarte bine un fapt: credinţa în Dumnezeu nu are o anumită etnie, ci se bazează pe o valoare comună numită “Omenie”.
În călătoriile sale prin oraş s-au înscris: “Colecţia Publică Cinegetică” şi “Muzeul Secuiesc”. În prima instituţie găzduită de “Casa Bene” pot fi admirate 300 de trofee printre care cel mai mare cerb împuşcat în ţara noastră, precum şi numeroase obiecte legate de vânătoare. Impresionează diorama “Carpaţilor de Curbură” unde animalele care pot fi vânate sunt prezentate în dimensiunile şi habitatul lor natural. În cea de-a doua instituţie fiul meu a petrecut o zi întreagă într-una din primele sale vizite la Sfântu Gheorghe. Acest muzeu şi-a deschis porţile pentru publicul vizitator în anul 1875. Exponatele sale acoperă o perioadă istorică cuprinsă între deceniul al optulea al secolului al XIX-lea şi primul deceniu al Mileniului al III-lea. Secţiile interne ale muzeului sunt: Colecţiile Bibliotecii; Colecţiile de ştiinţe ale naturii; Colecţia de arheologie; Colecţia de istorie; Colecţia de etnografie.
Vlad Mihai a constatat de fiecare dată un comportament civilizat al populaţiei locale: trafic auto cu respectarea strictă a regulilor de circulaţie şi supravegherea permanentă de către organele de poliţie rutieră; facilităţi pentru biciclişti (piste separate etc.); respectarea liniştii în orele de seară şi de noapte; curăţenia impecabilă a străzilor şi întreţinerea acestora. În centrele comerciale turiştii sunt trataţi cu respect şi înţelegere; de pildă, atunci când vânzătoarele află că nu eşti de etnie maghiară, trec imediat “pe româneşte” cu un accent generator de zâmbete generale. Locuitorii de diferite vârste, întâlniţi întâmplător pe străzile din Sfântu Gheorghe, îţi oferă imediat informaţiile solicitate şi, mai mult decât atât, te însoţesc câţiva metri, uşurându-ţi astfel orientarea într-un oraş mic, dar necunoscut. Fiul meu îmi spunea că nu a avut niciodată parte de momente de agresivitate verbală sau gestuală, ci dimpotrivă, numai de cuvinte pline de simpatie şi amabilitate exprimate în mod natural, nu regizat.
Există o diversitate de specialităţi culinare din care nu lipseşte cea a “cozonacului secuiesc/kürtöskalács”. Acesta a generat numeroase poveşti aflate în desele discuţii cu prietenii noştri. “Kürtös” în limba maghiară înseamnă “hornul casei”. De pildă, se vorbeşte despre existenţa unei scrisori datate în anul 1679 care ar fi fost trimisă de la Iaşi de către o Contesă originară din Zăbala, o localitate din judeţul Covasna, care se măritase cu un moldovean de la “Curtea Domnească” şi se mutase în acea urbe; Contesa cocea “kürtös” o dată pe săptămână, duminica, după ce se termina slujba de la biserică, dar cei din jurul ei o rugau să gătească asemenea colaci în fiecare zi; în acea scrisoare Contesa le cerea celor de acasă să îi trimită în Capitala Moldovei o servitoare care să nu aibă altceva de făcut toată ziua decât “kürtös”. Aceiaşi prieteni i-au mai vorbit fiului meu despre existenţa unei “Cărţi de bucate” din anul 1784 unde se scria despre felul de a face acei colaci; era aproape similar celui de astăzi, dar cu două excepţii: aluatul se prepara în mod diferit pentru că pe atunci nu exista drojdia; nu exista nici zahărul care apăruse abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea când ardelenii aveau acces la zahărul cristalizat adus de la fabrica din Bod, judeţul Braşov, acest ingredient fiind înlocuit cu un amestec original de miere şi gălbenuş de ouă. Într-o seară, stând la taifas, prietenii lui Vlad Mihai au vorbit despre “verişorul din Ungaria” al “kürtös”-ului, numit “kürtösfánk”, adică “gogoaşa de kürtös”, tot o variantă în formă şerpuită, dar care nu se prepară la foc pe cărbune ca la noi, ci în tigăi cu ulei încins.
Din fiecare deplasare la Sfântu Gheorghe fiul meu obişnuieşte să îmi aducă o cantitate substanţială de “kürtöskalács” care dispare repede din bucătarie. Alte specialităţi cu care îşi umple deseori rucsacul personal sunt: brânzeturile alese (în special caşcavalul maturat), produse la fabricile locale; salamurile din vânat (cerb şi căprioară); “palinka” tradiţională; pâinea rotundă cu cartofi ş.a.
În acelaşi timp, el vine cu numeroase fotografii realizate cu telefonul mobil; le privesc de mai multe ori şi am senzaţia că am fost, la rândul meu, un martor ocular al evenimentelor petrecute în acele locuri mai răcoroase din depresiunile geografice, dar încălzite de numeroase inimi anonime.
Cea mai recentă vizită a lui Vlad Mihai a fost în perioada organizării celei de-a 32-a ediţii a “Zilelor Sfântu Gheorghe/Szent György Napok/Saint George Days” (24 aprilie – 11 mai 2025, o durată fără precedent). Calendarul amplei manifestări – desfăşurate simultan cu “Campiontul Mondial de Hochei pe Gheaţă” – a cuprins o varietate de acţiuni culturale, sociale şi artistice: Târgul Meşteşugarilor cu 220 de expozanţi; Orăşelul Copiilor sub deviza “Lumea meseriilor prinde viaţă!”; spectacole de teatru (e.g. piesa “Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, prezentată de elevii secţiei de artă dramatică în limba română a Liceului de Arte “Plugor Sándor”; spectacolul “Aventurile lui Ábel cel Rătăcitor şi Kürtös Kata”, prezentat de colectivul “Teatrului de Păpuşi” din Odorheiu Secuiesc; jocul muzical “Cei trei iepuraşi” al unei companii independente de teatru); activităţi la “Baza Tineretului” (e.g. jocuri de societate, trasee cu obstacole); Outsider Music Fest; zona de relaxare “Chill Zone”; spectacole de dansuri populare; recitalul renumitului Cor de cameră “Madrigal/Marin Constantin” – la deschidere; concertul celebrei formaţii “Gipsy Kings” – la închidere; focuri de artificii; chioşcuri cu produse culinare şi băuturi româneşti şi maghiare pentru toate vârstele şi toate buzunarele etc. Sărbătoarea din acest an a beneficiat de o atractivă şi inteligentă “infrastructură a distracţiei”: activităţi recreative; activităţi comerciale; concerte şi recitaluri în aer liber; expoziţii şi demonstraţii de promovare a industriei şi artei locale (sculpturi în lemn şi în cupru, broderii, icoane şi alte obiecte de artă religioasă, bijuterii şi accesorii ingenioase pentru fete) ş.a. Următoarea ediţie a Sărbătorii oraşului ardelean a fost programată pentru anul viitor în perioada 24 aprilie – 3 mai.
Fiul meu îşi exprima speranţa că va putea într-un viitor apropiat “să se revanşeze”, mai ales în materie de servicii şi facilităţi asigurate de autorităţile municipale ale Bucureştilor; deocamdată edilii sunt datori în multe privinţe faţă de locuitorii de pe cele două maluri ale Dâmboviţei. În ceea ce mă priveşte aş dori foarte mult ca experienţele pozitive de la Sfântu Gheorghe – “o oază de civilizaţie citadină şi civică”, prezentate succint în acest articol, să devină o realitate la scară naţională reflectând buna convieţuire între etnii şi confesiuni diferite care în esenţă sunt cetăţeni ai aceleiaşi Românii europene.
