World Vision România, Consiliul Național al Elevilor, asociațiile de părinți, sindicatele angajaților din învățământ și reprezentanții studenților nu sunt de acord cu alocarea a doar 2,28% din PIB pentru educație, conform ultimului proiect de buget publicat.
Reprezentanții principalilor actori din educație au inițiat o petiție prin care solicită alocarea a cel puțin 4.7% din PIB pentru educație în anul 2022, atât cât este media la nivelul UE. Iar până la 6%, după cum prevede legea Legea Educației Naționale nr. 1/2011, solicită ca restul fondurilor care nu se pot aloca de la bugetul de stat să fie investite din programele operaționale și din PNRR. De 10 ani, legea prevede acest procent de 6%, dar este încălcată zilnic. Petiția, împreună cu toate semnăturile strânse de la cetățeni, va fi trimisă către guvernanți pentru ca aceștia să asculte vocea cetățenilor.
Petiția poate fi semnată aici: https://campaniamea.declic.ro/petitions/finantare-pentru-educatie-la-nivel-european-copiii-nu-mai-pot-astepta?fbclid=IwAR0F2FVk_3VmkLML6Gto_34-NixgeE5UwvNOLcOCYYSaC1GX1uvDBxGuRqo
Totodată, federațiile și organizațiile semnatare din domeniul educației au trimis vineri câte o scrisoare către prim-ministrul Nicolae Ciucă, ministrului Educației Sorin Cîmpeanu și ministrului Finanțelor Adrian Câciu în care solicită finanțare pentru educație la nivel european.
De ce trebuie să crească investițiile în educație?
Pandemia a înrăutățit situația pentru copiii care deja se descurcau greu la școală, mai ales în cazul celor din medii dezavantajate. Criza educaţională generată de COVID-19 în România, în statistici:
– În 2021, aproape 50% dintre elevii din satele României nu au reușit să obțină media 5 la proba de Matematică de la Evaluarea Națională, de două ori mai mulți față de cei din mediul urban;
– La nivel național, unu din trei copii nu a avut acces la școala online în pandemie sau au avut acces limitat, potrivit IRES. Iar în mediul rural, 40% dintre copii nu au avut acces la școala online, conform datelor World Vision România;
– La o testare standardizată realizată anul acesta în județul Iași, doar 24,3% dintre elevii de clasa a VIII-a au luat peste nota 5, cei mai mulți fiind din mediul rural;
– 38% dintre studenții români au dificultăți financiare moderate, iar 25% dintre studenți au dificultăți financiare grave. Din cauza sărăciei, aproape unu din trei studenți își abandonează studiile, peste media europeană;
– Doar 8 din 100 de elevi din mediul rural termină o facultate;
– Creșterea salariilor angajaților din învățământ a fost amânată de două ori din septembrie 2020.
Pandemia a generat pierderi de învăţare chiar şi în ţările unde chiar şi în ţările dezvoltate, unde sistemul de educație este echitabil. Cu atât mai mult, România ar trebui să ia măsuri urgente, având în vedere că 41.5% dintre copii trăiesc în risc de sărăcie și excluziune socială, țara noastră fiind pe primul loc în UE la acest capitol, potrivit Eurostat.
Chiar şi în cazul Olandei, unde școlile au fost închise doar două luni de la începutul pandemiei, au existat pierderi de învățare semnificative. Pierderile s-au reflectat în rezultatele elevilor, arată un studiu realizat de Universitatea Oxford. Tot ei arată că elevii din mediile dezavantajate au avut pierderi cu 60% mai mari față de ceilalți copii.
Un alt studiu de la Universitatea Stanford arată că elevii americani din ciclul primar sunt cu 30% în urmă în privința competențelor de citire și de înțelegere a unui text, față de cum ar fi fost înainte de pandemie.
Analizele specialiștilor în educație și în economie ne avertizează că dacă nu investim în educație, mai ales în vremuri de criză, vom avea mai puțini cetățeni activi pe piața muncii. Asta se traduce în sărăcie pentru oameni și în pierderi financiare semnificative pentru state.
La fiecare leu investit în educația unei persoane cu diplomă de licență și master statul încasează opt lei, un randament de 700%, arată World Vision România. În schimb, pentru fiecare cetățean care nu este activ pe piața muncii fiindcă nu are studiile minime, statul român plătește 90.000 de lei pe durata întregii vieți a acestuia
Acum câteva zile Organizația Națiunilor Unite avertiza că, la nivel global, costurile pentru închiderea școlilor ar putea ajunge la 17 mii de miliarde de dolari. De ce? Din cauza pierderilor de învățare, veniturile acestei generații de copii vor fi mai mici pe parcursul întregii vieți.
Conform organizaţiilor semnatare ale petiţiei, guvernanții pot crește investițiile în educație în condițiile în care previziunile economice din toamnă ale Comisiei Europene pentru România sunt pozitive: creştere economică de 5,1% în 2022.
Reamintim că luna trecută peste 40 de state au adoptat Declarația de la Paris prin care au reiterat că vor crește bugetul pentru educație în contextul pandemiei și că investiția pentru acest domeniu ar trebui să fie minimum între 4 și 6% din PIB. La rândul său, ministrul Educației Sorin Cîmpeanu a declarat că își asumă această declarație.
10 direcții prioritare pentru investițiile în educație:
1. transportul gratuit pentru toți elevii cu fonduri alocate de la bugetul de stat;
2. includerea sumelor necesare pentru asigurarea burselor elevilor, conform legii în vigoare;
3. creșterea costului standard pentru bunuri și servicii din școli;
4. formarea inițială și continuă a cadrelor didactice;
5. creșterea salariilor angajaților din sistemul de învățământ, conform legii în vigoare;
6. extinderea programului de ore remediale prin programe de tip „Școală după școală“, care să includă și o masă caldă;
7. creșterea costului standard per elev pentru copiii din mediul rural și din alte medii dezavantajate;
8. reabilitarea școlilor ce prezintă probleme de infrastructură;
9. creșterea subvenției pentru căminele și cantinele studenților;
10. creșterea subvenției pentru bursele studenților: de la 201 lei la 242 de lei pe lună.
Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România: „Dacă pretindem că suntem un stat european și care respectă drepturile copiilor, România trebuie să aloce cel puțin 4.7% din PIB pentru educație, așa cum investesc în medie și celelalte țări din UE. Apoi, până la echivalentul a 6% din PIB, guvernanții trebuie să utilizeze cât mai repede fondurile europene din programele operaționale și din PNRR. Din păcate, România încă nu a trimis propunerile de cheltuire din programele operaționale către Comisia Europeană, iar din PNRR nu avem decât certitudinea primei tranșe de finanțare. Să nu uităm că banii care vin de la PNRR sunt totuși un împrumut, iar dacă nu vom respecta țintele promise, România nu va primi și celelalte tranșe.“
Silviu Morcan, președintele Consiliului Național al Elevilor: „De la subfinanțare pleacă cele mai multe dintre problemele cronice ale sistemului de învățământ: formarea precară a profesorilor, infrastructura defectuoasă cu școli nereabilitate și care nu sunt dotate digital, burse care nu acoperă toate nevoile elevilor, transportul elevilor care nu este asigurat gratuit, cât și nerespectarea regulilor sanitare din școli pentru ca elevii să învețe la școală în siguranță.“
Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din România: „Am solicitat atât guvernelor conduse de PSD, cât și celor conduse din PNL, să crească bugetul măcar cu 0,4% anual până când vom ajunge la 6%. Niciunul dintre partide nu a pus în aplicare solicitările părinților până acum. Este nevoie să lăsăm orgoliile deoparte. Cerem ca toate partidele să se pună de acord cu o rată anuală de creștere a bugetului de stat pentru educație și să vină cu un proiect de lege pe care să-l treacă prin Parlament.“
Corina Atanasiu, președintele Federației Părinților și Aparținătorilor Legali (FePAL): „Ne mai interesează să ne educăm copiii pentru a fi activi pe piața muncii din România sau vrem ca toți să meargă la muncă în alte țări? Solicităm ca bugetul pentru Educație aprobat la finalul acestui an să fie racordat la media Uniuniii Europene, iar din 2022 să fie suplimentat de la bugetul de stat și din programele operaționale (de unde putem atrage fonduri până în 2030) sau din PNRR (de unde putem atrage fonduri până în 2026) până când vom ajunge la 6% din PIB. România va putea dispune de circa 4,6 miliarde de euro doar pentru educație în următorii ani, dacă guvernanții vor fi responsabili și își vor respecta angajamentele față de Comisia Europeană.“
Simion Hăncescu, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ: „Investiția în educație duce la creșterea bunăstării oricărei țări. Toate țările dezvoltate au continuat să investească în educație chiar și în perioada de pandemie. Copiii au nevoie de școli solide, cu toate materialele educaționale necesare. Salariile profesorilor din România sunt mici comparativ cu ce se întâmplă în lumea civilizată. Un profesor debutant câștigă maximum 2.300 de lei NET.“
Marius Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”: „Fără salarii motivante, fără investiții în sistemul educațional, Guvernul pune sub semnul întrebării atingerea dezideratelor din proiectul „ROMÂNIA EDUCATĂ“ al Președintelui României. În condițiile în care salariile din educație nu vor crește potrivit Legii nr. 153/2017, iar alocările pentru investiții vor fi la nivelul anilor trecuți, putem spune că, de fapt, Guvernul și Parlamentul vor să transforme țara într-o ROMÂNIE NEeducată.“
Horia Onița, președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România:
„Sub 27% dintre tinerii români cu vârsta între 30-34 de ani au studii superioare, față de media europeană de 40%. Dificultățile financiare sunt prima cauză a abandonului universitar, iar studiile arată că adulții fără studii superioare reușesc cu o probabilitate de două ori mai mică să se angajeze, să acceseze serviciile sociale de bază, să participe la viața democratică și să-și dezvolte sentimentul de coeziune socială. România se află pe penultimul loc, înaintea Greciei, la cheltuielile per student în standardul puterii de cumpărare. Nu în ultimul rând, cea mai mare pondere de studenți ale căror familii au o situație financiară medie, bună sau foarte bună se regăsește în România, Slovacia și Lituania. Cifrele ar trebui să vorbească de la sine când vorbim de finanțarea adecvată a educației, dar din păcate nu par să convingă decidenții.“
