Analiză RoEM-UBB FSEGA
România se află aproape de limita inferioară a categoriei investment grade, adică exact la pragul minim de la care un stat este considerat suficient de sigur pentru investitorii instituționali. Chiar dacă a evitat anul acesta retrogradarea în categoria junk, riscul unei astfel de evoluții persistă. O retrogradare ar putea restrânge baza de investitori și ar declanșa vânzări de obligațiuni, ceea ce ar crește costurile de finanțare ale statului și ar accentua presiunile asupra monedei naționale și economiei. Pe termen mai lung, deprecierea leului și ieșirile de capital ar putea frâna investițiile și consumul intern, afectând nivelul de trai al populației, explică specialiștii Romanian Economic Monitor (RoEM), proiect de cercetare al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.
„Acest rating influențează direct costul cu care statul român se împrumută: cu cât nota este mai scăzută sau perspectiva este negativă, cu atât investitorii cer dobânzi mai mari pentru a-și asuma riscul de a cumpăra obligațiuni românești. O retrogradare sub limita «investment grade»− scenariul cel mai grav − ar obliga mulți investitori instituționali să vândă automat obligațiunile românești, ceea ce ar scumpi semnificativ finanțarea datoriei publice și ar pune presiune suplimentară pe bugetul statului”, spune Bálint Nagy, cercetător în cadrul echipei RoEM-UBB FSEGA.
Anul acesta, România a trecut prin trei evaluări importante: pe 31 iulie, Fitch a reconfirmat ratingul BBB− cu perspectivă negativă, pe 7 august, Moody’s a menținut Baa3 cu perspectivă negativă, iar pe 2 octombrie, Standard & Poor’s (S&P) a reconfirmat BBB− cu perspectivă negativă. Următoarea evaluare importantă a României este programată pentru ianuarie 2027, când Fitch va reanaliza ratingul României. Datele evaluărilor realizate de S&P și Moody’s în 2027 vor fi cunoscute după publicarea calendarelor oficiale ale celor două agenții.
Specialiștii RoEM-UBB FSEGA apreciază că miza următoarelor evaluări va fi capacitatea României de a demonstra că reducerea deficitului din 2026 este sustenabilă și nu a fost un rezultat temporar. Stabilitatea guvernamentală, un buget credibil pentru 2027, respectarea țintelor fiscale în execuție, continuarea absorbției fondurilor europene și menținerea datoriei publice pe o traiectorie sustenabilă vor fi, cel mai probabil, criterii importante în următoarele evaluări ale agențiilor de rating.
Din 2014, România și-a menținut ratingul în categoria investment grade la toate cele trei mari agenții, însă perspectivele negative arată fragilitatea acestei poziții. „Deficitele bugetare ridicate, creșterea datoriei publice, instabilitatea politică și riscurile geopolitice afectează percepția investitorilor și limitează posibilitatea unei îmbunătățiri a ratingului. Reconfirmarea ratingului în 2026 nu înseamnă dispariția riscului de retrogradare, ci mai degrabă câștigarea unui timp suplimentar. Continuarea consecventă a consolidării bugetare rămâne esențială pentru menținerea României în categoria recomandată investițiilor”, explică Levente Szász, coordonatorul echipei RoEM-UBB FSEGA.
Ce este ratingul de țară?
Ratingul de țară este o notă acordată de agenții specializate independente – precum Standard & Poor’s, Moody’s sau Fitch – care arată cât de sigur este să împrumuți bani unui stat. Cu cât nota este mai bună, cu atât acel stat este perceput ca fiind mai de încredere în a-și rambursa datoriile. Agențiile de rating decid ratingurile de țară pe baza probabilității guvernelor de a fi capabile și dispuse să-și ramburseze datoriile.
Potrivit unui studiu realizat de economiștii Olivier Blanchard, Daniel Leigh și Prachi Mishra, publicat de Fondul Monetar Internațional în septembrie 2026, ratingurile suverane sunt influențate de nivelul datoriei publice, perspectivele bugetare și raportul dintre dobânzi și creșterea economică. Dacă datoria suverană este mare sau deficitul bugetar rămâne ridicat, crește atât presiunea pe buget, cât și riscul de incapacitate de plată. De asemenea, o creștere economică mică și dobânzile mari accelerează creșterea datoriei publice.
De asemenea, spun analiștii RoEM-UBB FSEGA, stabilitatea politică și riscurile geopolitice pot reduce credibilitatea unui guvern și, implicit, ratingul de țară. Crizele politice influențează capacitatea statului de a colecta veniturile necesare pentru finanțarea cheltuielilor. În cazul României, combinația dintre deficitul bugetar foarte mare, creșterea datoriei publice și incertitudinile politice explică în mare măsură de ce ratingul a rămas la limita inferioară a categoriei investment grade, iar toate cele trei agenții majore mențin în prezent o perspectivă negativă. Rămâne de văzut dacă învestirea noului guvern, la 20 octombrie, după aproape șase luni de criză politică, va fi percepută de investitori ca un semnal de stabilitate politică și de continuare a consolidării bugetare și dacă aceasta va contribui, în timp, la îmbunătățirea perspectivei negative asociate ratingului suveran al României.
Ratingul de țară și randamentul obligațiunilor de stat de 10 ani
Analiza RoEM-UBB FSEGA arată că, începând cu mijlocul anilor 2000, România a obținut treptat statutul investment grade din partea principalelor agenții de rating. Criza financiară globală a întrerupt însă acest parcurs: în 2008, S&P și Fitch au retrogradat România sub acest prag. România a revenit în categoria investment grade în 2011, potrivit Fitch, și în 2014, potrivit S&P. Din 2014, țara și-a menținut acest statut la toate cele trei mari agenții, deși s-a situat în cea mai mare parte a perioadei aproape de limita inferioară a acesteia. Această poziție reflectă un echilibru fragil: economia a fost susținută de creșterea economică robustă și de accesul la fonduri europene, însă deficitele fiscale structurale ridicate au limitat orice îmbunătățire a ratingului.
Potrivit specialiștilor RoEM-UBB FSEGA, randamentul mediu al obligațiunilor guvernamentale românești cu maturitate de 10 ani a înregistrat fluctuații semnificative în ultimii ani. După 2021, acesta a crescut accelerat, pe fondul majorării dobânzilor la nivel global, ca răspuns la inflație, depășind 6% în 2022, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu. Evoluția a reflectat atât presiunile inflaționiste, cât și creșterea riscului perceput de investitori. În acest context, perspectivele negative atribuite României de toate cele trei mari agenții de rating indică posibilitatea unei retrogradări în categoria non-investment grade (junk). Un asemenea scenariu ar putea avea consecințe importante asupra costurilor de împrumut ale statului, în condițiile în care randamentul obligațiunilor pe 10 ani era estimat la peste 7% în octombrie 2026.
Ce ar însemna pentru România o retrogradare în categoria junk
Economiștii RoEM-UBB FSEGA consideră că trecerea României sub pragul investment grade ar putea avea trei consecințe majore pentru economie:
Prima ar fi o vânzare forțată de obligațiuni și restrângerea bazei de investitori. Unele fonduri de pensii și companii de asigurări au reguli de investiții care impun un rating minim, astfel că o retrogradare le-ar putea determina să își reducă expunerea pe datoria publică românească. Efectul nu ar fi însă automat și uniform, deoarece regulile diferă în funcție de fond, asigurator sau administrator de pensii, precum și de indicele de referință.
A doua consecință ar fi creșterea costurilor de finanțare a datoriei publice. Statul s-ar împrumuta la dobânzi semnificativ mai mari, ceea ce ar amplifica deficitul bugetar deja ridicat și ar crea un cerc vicios: deficit mai mare → nevoie mai mare de împrumut → dobândă și mai mare.
A treia consecință ar putea fi accentuarea presiunilor asupra monedei naționale și intensificarea ieșirilor de capital. Pe termen scurt, retrogradarea la categoria junk ar putea amplifica presiunile asupra cursului de schimb, ar putea reduce intrările de capital și ar slăbi încrederea investitorilor. Dacă aceste efecte s-ar prelungi, ar putea frâna investițiile și consumul intern, cu repercusiuni asupra creșterii economice și a nivelului de trai.
O comparație a ratingurilor din Europa
Specialiștii RoEM-UBB FSEGA au realizat o hartă a ratingurilor în țările membre ale Uniunii Europene, care arată diferențe între economiile occidentale și nordice, pe de o parte, și cele din estul continentului, pe de altă parte. Blocul AAA – Germania, Olanda, Luxemburg și țările nordice – sunt percepute ca refugiu de risc: randamentele lor sunt printre cele mai mici de pe continent.
Franța, cu ratinguri A+/A-1, acordate de Standard&Poor’s în octombrie 2026, înregistrează un randament de 4,44%, după ce agenția a retrogradat ratingul țării de la AA-/A-1+, din cauza problemelor bugetare. Diferența dintre randamentele obligațiunilor franceze și germane, de aproximativ 100 de puncte de bază este un indicator de stres al zonei euro, urmărit cu atenție de Banca Centrală Europeană. În prezent, niciun stat membru al Uniunii Europene nu se află în categoria non-investment grade, cunoscută și sub denumirea de junk.
Cel mai cunoscut exemplu de stat membru al Uniunii Europene care a ajuns în categoria junk la toate cele trei mari agenții de rating este Grecia, în perioada 2012-2016. S&P a coborât ratingul țării sub pragul investment grade în aprilie 2010, iar în 2012 l-a redus până la nivelul CC, apropiat de intrarea în incapacitate de plată. Moody’s și Fitch au urmat în 2010, coborând treptat ratingul până la Ca/C, respectiv CCC. În 2012, restructurarea datoriei suverane, în valoare de aproximativ 200 de miliarde de euro, a dus la încadrarea țării în categoria selective default la agențiile de rating. Revenirea Greciei în categoria investment grade s-a produs treptat după mai bine de 13 ani.
Grecia nu a fost singurul stat membru al UE afectat de criza datoriilor suverane. La începutul anului 2012, Portugalia a fost retrogradată în categoria junk de S&P și de alte agenții. De asemenea, în aceeași perioadă, și Cipru a pierdut statutul investment grade, în principal din cauza expunerii sistemului bancar la datoria Greciei și a pierderilor înregistrate de instituțiile financiare.
