Propunerea Comisiei Europene de revizuire a Directivei EU ETS răspunde unor presiuni reale resimțite de industria europeană: prețuri ridicate la energie, concurență internațională, cerere insuficientă și o finanțare insuficientă pentru decarbonizare.
Potrivit celui mai nou comentariu al EPG, propunerea marchează o schimbare de paradigmă: ETS nu mai funcționează doar ca mecanism de stabilire a prețului carbonului, ci și ca instrument de finanțare a tranziției industriale, printr-o corelare mult mai strânsă cu politica industrială.
Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU ETS) este un mecanism de tip „cap-and-trade”, prin care se stabilește un plafon maxim al emisiilor pentru sectoarele acoperite (energie, industrie energointensivă, aviație, transport maritim). Un certificat este echivalentul unei tone de emisii de dioxid de carbon, iar prețul este stabilit prin mecanismul de piață. Operatorii instalațiilor trebuie să restituie anual un număr de certificate echivalent cu fiecare tonă de CO2 emisă, având posibilitatea de a cumpăra sau vinde certificate. Din licitarea certificatelor ETS, în perioada 2013-2025, au fost generate peste 258 de miliarde de euro.
Peste 60% din veniturile anului 2024 au fost investite în eficiența energetică a clădirilor, în rețele de energie, stocare, furnizare de energie, mobilitate, transport public, vehicule electrice și doar 5% au fost alocate pentru decarbonizarea industrială, procentul fiind valabil și investițiilor din ultimii 20 de ani. Finanțarea insuficientă alături de alți factori externi au afectat competitivitatea industriei energointensive din România, cât și din alte state ale Uniunii Europene.
În încercarea de a echilibra preocupările privind competitivitatea industriei și angajamentele asumate pentru atingerea obiectivelor climatice intermediare, Comisia Europeană a propus o revizuire mai amplă a directivei.
Noile instrumente propuse, Banca pentru Decarbonizare Industrială (100 de miliarde de euro) și Mecanismul de stimulare a investițiilor (ETS Investment Booster, aproximativ 30 de miliarde de euro), extind semnificativ oferta de finanțare pentru proiectele mature de decarbonizare industrială. Acestora se adaugă decizia de continuare a Fondului pentru Modernizare și a Fondului pentru Inovare. În același timp, propunerea slăbește semnalul de preț al carbonului, prin reducerea factorului liniar de reducere (care setează ambiția întregului sistem), relaxarea rezervei de stabilitate a pieței, prelungirea alocărilor gratuite după 2031 și posibilitatea utilizării creditelor internaționale de carbon. Rezultatul probabil se va materializa în venituri mai mici din licitațiile de certificate, exact resursa din care se finanțează, în bună parte, aceste instrumente.
Pentru România, în calitate de al doilea cel mai mare beneficiar al Fondului pentru Modernizare (cu circa 6,7 miliarde de euro accesați până la finalul anului trecut) este esențial să valorifice mai bine acest program în anii următori. Extinderea listei de tehnologii eligibile pentru finanțare, precum captarea și utilizarea carbonului (CCS), electrificarea și producția de fertilizanți cu emisii reduse, reprezintă o oportunitate importantă pentru industriile energointensive din România (siderurgie, ciment, chimică, fertilizanți).
Noile instrumente propuse ar trebui să îmbunătățească sprijinul pentru finanțarea proiectelor de decarbonizare în următorii 10-14 ani. Totuși, cota de solidaritate de doar 25% pentru statele cu venituri mai reduse din ETS Investment Booster, precum și finanțarea prin licitații competitive prin IDB, în absența unor mecanisme clare de solidaritate, ar putea limita accesul industriei din România la aceste resurse
„Propunerea Comisiei aduce mai multe resurse pentru decarbonizarea industriei, dar un preț mai slab al carbonului nu face costul tranziției să dispară, ci doar amână momentul investițiilor. Pentru România, succesul acestei reforme nu va depinde de calendarul mai relaxat, ci de capacitatea autorităților de a utiliza strategic Fondul pentru Modernizare, Fondul pentru Inovare și veniturile naționale din ETS, orientate către proiecte mature de decarbonizare industrială și către infrastructură. Fără mecanisme de solidaritate mai solide la nivel european și fără o valorificare strategică a acestor resurse, riscăm să pierdem această fereastră de oportunitate pentru tranziția industrială”, a declarat Sabina Strîmbovschi, autoare a comentariului și Industry Lead a EPG.
Comentariul scris de Sabina Strîmbovschi și Ana-Maria Niculicea este disponibil pe site-ul EPG, aici.
