Andreea Paul și Anca Tamaș (INACO)
Într-un singur an, România a reușit cea mai brutală retrogradare internațională: de pe locul 102 în lume, pe locul 175 în prezent la reprezentarea femeilor în guvern.
În anul 2020, reprezentarea femeilor în guvernele lumii arată că din 190 de țări analizate, 9 țări nu au nicio femeie în guvern, dar alte 14 țări au cel puțin jumătate dintre miniștri femei, conform Indicelui Puterii Femeilor (Women’s Power Index’). România se apropie cu noul său guvern Cîțu, cu o singură femeie, de realitățile reprezentării femeilor în guvernul iraqian.
Cele 9 țări fără nicio femeie în guverne sunt: Arabia Saudită, Brunei, Kiribati, Papua Noua Guinee, St. Vincent și Grenandines, Thailanda, Tuvalu, Vanuatu, Vietnam.
Printre cele 14 țări cu cel puțin jumătate femei în guvern regăsim: Spania (67%), Finlanda (61%), Austria (57%), Suedia (55%), Franța (53%) sau Canada (50%).
România este foarte departe de performerii europeni, chiar pe ultimul loc în UE.
În guvernul Orban, România avea 18% femei, cu care ne aflam pe locul 102 în lume din 190 țări analizate, la egalitate cu țări precum Eritrea sau Suriname.
În guvernul Cîțu, procentul femeilor se contractă brusc la 4.7%. În Europa, doar Belarus și Azerbaijan au procente mai mici.
La nivel internațional, România a picat la sfârșitul anului 2020 pe locul 175 în lume la reprezentarea femeilor în Guvern, alături de Iraq (4.6%), Bahrain (4.4%), Myanmar (3.9%), Turkmenistan (3.7%), Belarus (3.5%), Azerbaijan (3%) și cele 9 țări cu nicio femeie în guvernele proprii menționate anterior.
Ce credem că avem de făcut:
1. Să corectăm rapid această gravă eroare de subreprezentare cronică a femeilor în Guvernul României. Competitivitatea unui guvern și calitatea vieții unei națiuni depinde și de reprezentarea corectă a femeilor și bărbaților.
2. Să respectăm obiectivele de dezvoltare ale mileniului asumate de ONU, la care România s-a angajat ferm, care țin inclusiv de egalitatea de șanse, prin fapte, nu vorbe, ridicări din umeri, scuze sau strategii pe hârtie.
3. Să începem să ne respectăm parteneriatele strategice cu cetățenii proprii, inclusiv cu jumătatea feminină din populația acestei țări.
4. Mass-media are o contribuție mare la dezvoltarea culturii politice favorabile egalității de șanse și să respecte acest principiu în spațiile dedicate dezbaterilor politice.
5. Organizațiile de femei din partidele politice sunt anihilate complet din interior. Niciuna dintre aceste organizații de femei ale arcului guvernamental nu a reușit să-și impună vreo reprezentantă. Avem nevoie de un activism civic fără precedent în istoria României care să compenseze slaba lor putere politică. Nu ține de alții, ci chiar de noi.
