Cred că este o întrebare firească în contextul raportului de persoane contributoare la bugetul asigurărilor sociale și pensionari, care în România este aproape 1:1, adică pentru fiecare pensionar avem 1 contributor. În spațiul U.E. raportul este undeva la 4:1 și se pune problema plății pensiilor pentru viitor. Se propun tot felul de soluții, de la majorarea vârstei de pensionare până la asigurarea în sistemul de pensii private, de fapt fiind vorba de conștientizarea fiecărei persoane ca din timpul vieții active să-și constituie singur o pensie pentru viitor. Și totuși, chiar și așa, nu putem fi siguri de o pensie decentă. Nu putem fi activi pe timp nelimitat, inflația crește anual și va eroda sumele acumulate în fondurile de pensii. Pe de altă parte, durata de viață crește în fiecare an, astfel că se pune problema suficienței bugetului de asigurări sociale pentru plata pensiilor. Cât de gravă este această problemă? Atâta vreme cât avem această împărțire pe bugete, de asigurări sociale, de stat, evident că se va ajunge la punctul în care nu se vor putea plăti pensiile doar din bugetul asigurărilor sociale. De fapt, în România nici în prezent nu se pot plăti pensiile doar din bugetul de asigurări sociale. Deficitul se acoperă din bugetul de stat, ca atare este foarte clar că avem nevoie de surse la bugetul de stat. Iar sursele la bugetul de stat nu sunt condiționate doar de numărul de contribuabili persoane fizice, ci și de performanțele persoanelor juridice. Mă gândesc la capacitatea acestora de a plăti impozite și taxe din rezultatele lor financiare (impozit pe profit, impozit pe dividende, pe proprietate etc.), impozite care formează bugetul de stat. Și cu cât aceste performanțe sunt mai mari, cu atât vom avea bani la bugetul de stat, de unde vor putea fi redistribuiți pentru necesitățile societății, inclusiv spre pensii. De ce ar trebui să ne cramponăm de această împărțire pe bugete? Condiția este ca sursele financiare să fie bine gestionate. În viitor, având în vedere progresul tehnologic, digitalizarea tot mai răspândită, folosirea roboților în tot mai multe sectoare, creșterea populației pe glob, va trebui să ne gândim la această soluție: plata pensiilor să se facă din surplusul realizat din activitățile economice. Prin progresul tehnologic va crește productivitatea muncii, vor crește sursele la buget, astfel că vor fi mijloace de a susține viața oamenilor la vârsta senectuții. Problema nu este lipsa surselor din niște bugete de oameni create, ci prezența surselor în bugetul total și modul de gestionare a acestora. Ca atare, nu cred că trebuie să ne îngrijorăm foarte tare de deficitul bugetului de pensii, nu contează din care sac se vor plăti pensiile, contează să avem surse în sacul general, iar aceste surse să fie bine gestionate. La urma urmei, nici nu contează cum le spunem sumelor repartizate către persoanele care nu au sursele necesare vieții, pensii sau altfel, important este să avem surse și persoanele respective, vârstnice sau nu, să poată trăi decent.
„Să ne îngrijorăm de viitorul pensiilor noastre?”
Osu’ la munca, putorilor … ca va elimina IA !
Pre cand mainile-ti ajung ase, nu te mai ruga la ban, ci la Bunul Dumnezeu „ca sa” … te ierte !
De fapt cea mai buna solutie de pana acum la nivel planetar este fondul privat de pensii (desi si aici au existat scheme de sifonare a banilor, ca la orice afacere privata care incaseaza azi bani si promite ca ii va returna peste 30 de ani).
Fondul privat de pensii nu depinde de structura demografica a societatii la un moment dat (raportul numeric intre contribuabili si pensionari), nu depinde de vointa vreunui partid aflat la putere si care printr-o lege poate schimba destinatia banilor etc.
Fondul privat investeste banii in titluri de stat sau alte produse financiare si poate avea randament negativ – aici e un risc.
Modul actual de plata a pensiilor din fondul CAS (alimentat de cei ce muncesc) catre pensionari si completat cu sume de la bugetul de stat (alimentat de toata lumea, la gramada, prin taxe precum TVA etc.) –
este dependent de vointa politica a unui partid care poate decide majorarea punctului de pensie sau o poate amana.
Se ajunge astfel ca printr-o schema complicata de indexari ale pensiilor sa avem colegi de servici cu acelasi salariu lunar (aceeasi contributie la pensie) timp de zeci de ani,
dar pensionati la distanta de 3-5 ani intre ei si cu pensii total diferite (cei pensionati mai recent au pensii mai mari decat cei pensionati mai demult).
Mentinerea fondului de stat de pensii duce si la perpetuarea Pensionarilor Speciali.