Pelicula prezentată la Festivalul Cinepolska din acest an impresionează prin mizanscenă și complexitatea scenariului, în care la un moment dat nimic nu mai este ce părea inițial
Acțiunea filmului este plasată în Polonia anului 1986. Sculptura din argint a Sfântului Adalbert este furată din catedrala orașului Gniezno.
Șeful comandamentului Miliției Criminale îi încredințează, după o scurtă trecere în revistă a posibilităților, cazul tânărului locotenent Andrzej Baran.
Îi spune de la început că va fi un caz dificil, mai ales că relațiile dintre Miliție și Biserică erau extrem de tensionate după ce, în urmă cu un an și jumătate, un preot fusese ucis de Securitate. Sigur, Securitatea și Miliția nu erau totuna, dar…
Pentru ambițiosul Andrzej contau mai puțin obstacolele sau conjunctura, el fiind fericit că i s-a încredințat cazul și că poate face un pas important în carieră.
Nici soției, Jola, nu îi spune și pleacă direct la fața locului pentru a rezolva cazul.
Acolo, deși avea metodele lui de depistare și inclusiv oameni infiltrați printre comercianții clandestini de metale prețioase, își dă seama că nu găsește niciun fir.
Statuia era greu de furat și de deplasat, făptașii evident au fost profesioniști…
La un moment dat, i se propune o acțiune în care să ofere o recompensă în bani celui care poate oferi miliției detalii.
La scurt timp, este chemat de un agent din Securitate să îi spună că au fost prinși făptașii, în urma unui denunț survenit după aflarea recompensei. Apoi, îi dă de înțeles că acest caz ”trebuie” să iasă într-un anumit fel, să se suprapună legendei Sfântului Adalbert. Ceva parcă nu se lega… Sau se lega prea bine.
Din acel moment, Andrzej intră într-un hățiș al minciunilor și disimulărilor, al pretextelor și al lucrurilor ascunse în care erau, cu alt rol, desigur, implicați și cei cu care lucra, și propria soție, și agentul… Iar Biserica avea nevoie de o rezolvare care să-i împace pe credincioși, nu de un scandal.
Cu fler autentic, dar realizând că se confruntă cu o caracatiță cu tentacule mai lungi decât îi este posibil să acopere unui singur om, tânărul locotenent și ajutorul său vor porni, singuri împotriva tuturor, să descopere adevărul…
Iar partea cea mai interesantă a acestui adevăr era că întregul furt ar fi putut fi o înscenare, cu substrat mai subtil decât ar fi putut părea la prima vedere…
Coproducția polono-ungară în regia lui Sebastian Buttny are tot ce îi trebuie: este pusă în scenă profesionist, cu atenție la detalii, are un suspans care ține ”în priză” spectatorul de la început până la sfârșit, are răsturnări de situații și surprize.
Și, mai presus de toate, redă atât de veridic atmosfera anilor ’80 din Polonia, îmbrăcămintea, mașinile, decorurile, personajele sunt ”de acolo”, nimic care să pară nelalocul lui.
Iar dacă acest veritabil puzzle în care erau angrenate și Miliția, și Securitatea, și Biserica ar putea părea privitorului nefiresc, forțat, aflați că… filmul a fost inspirat din fapte reale! (Desigur, spectatorul român contemporan nu poate să știe bine cât este ”romanțat” și cât autentic, dar esențial este că are rădăcini în realitatea concretă).
Cu atât mai interesant și mai demn de urmărit, filmul lui Buttny îți lasă la final impresia nu doar că ai urmărit un policier de calitate, dar chiar mai mult decât atât, o peliculă care îți schimbă puțin perspectiva asupra lumii în care trăim.
