Revenirea din vacanţă intensifică pregătirile pentru admiterea în clasa a IX-a. În câteva zile, va fi anunţată oferta de şcolarizare şi de formare pe profiluri, domenii, calificări profesionale. Momentul este important la nivel individual pentru fiecare absolvent de gimnaziu, preccum şi la nivel social, sub aspectul resursei umane în perspectivă economică.
O primă conturare a şi fost făcută. Guvernul a aprobat cifrele de școlarizare pentru anul școlar şi universitar 2019-2020. Vor fi disponibile în clasa a IX-a 134.600 de locuri la liceu şi 60.000 de locuri la şcoala profesională. Învăţământul profesional clasic, învăţământul dual şi agenţii economici au şi început să-şi prezinte oferta.
Numărul de locuri (numit impropriu în limba de lemn a birocraţiei „cifrele de școlarizare”) ţine seama de „criterii legislative, economice, demografice, geografice și socio-economice”. Dintre aceste criterii, economicul se dovedeşte de câţiva ani presant până la a deveni obsesiv, o dovadă fiind numirea lui de două ori în aceeaşi enumerare: o dată ca atare şi încă o dată în arie mai largă, integrat cu socialul. Este explicabil să fie aşa, pentru că ne găsim în accentuată criză a celei mai cuprinzătoare forţe de muncă necesare pentru economie, cea numită în sens larg a meseriaşilor, a lucrătorilor cu nivel III de calificare. Pentru anul școlar 2019-2020, sunt disponibile 60.000 de locuri în învăţământul profesional și în învățământul dual, care tot profesional este, cu atributul de a se desfăşura în strictă legătură cu mediul economic: pe bază de contract între agent economic, şcoală şi elev, organizat numai în măsura în care agentul economic are nevoie de lucrători (de aici, garanţia angajării la absolvire), cu partea practică desfăşurată în spaţiile şi sub tutela întreprinderilor, cu susţinerea materială asigurată de agentul economic (bursă adăugată bursei de stat, masă, transport, echipament etc.). În acest an şcolar, numai învățământul profesional dual cuprinde 6506 elevi. Necesităţile, cerinţele sunt ca în anul şcolar viitor să fie mai mulţi. De aceea se şi organizează prezentări de oferte sub formă de târguri educaţionale, dialoguri între agenţi economici, profesori, părinţi, elevi (de dorit, nu numai dintre cei în pragul absolvirii gimnaziului). Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti se dovedeşte remarcabil în acest sens printr-un demers sistematizat pe sectoare, în parteneriat cu numeroase companii. La nivel naţional funcţionează Autoritatea Naţională pentru Formare Profesională Iniţială în Sistem Dual din România.
În acelaşi timp, la nivelul propagării publice se insinuează condiţiile unei receptări contraproductive, descurajante. După nemulţumiri justificate, reluate la fiecare sesiune de examene naţionale, asupra ponderii mari a eşecului şi asupra orientării proaste a candidaţilor către şcoli cărora nu le fac faţă, acum, când la reglarea ofertei sunt luaţi în seamă factori precum cererea economică şi (ne)putinţa de ocupare a locurilor dovedită prin rezultatele din ultimii ani, tocmai acum, sunt deplânse „tăierea a zeci de mii de locuri la licee”, „pumnul în gură” aplicat candidaţilor, „condamnarea la profesională” etc. Se compară date peste ani (cu nepotrivirile de rigoare inclusiv în documente ale Ministerului Educaţiei Naţionale), se confundă actul final cu proiectul lui, se aduc justificări pe lângă esenţa subiectului. Oferta de 134.000 de locuri la liceu pentru repartizarea de peste câteva săptămâni, faţă de câte 165.000 în ultimii doi ani precedenţi, este considerată „tăiere drastică”, ignorându-se că fiecare sesiune de admitere, cu locurile ei, există în sine, porneşte de la capăt în fiecare an, deci nu există ceva din care să se taie. Cât despre diferenţa dintre numărul aprobat şi cel supus dezbaterii publice prin proiect, invocarea „tăierii” ignoră pur şi simplu sensul cuvintelor „proiect” şi „dezbatere”, rostul lor fiind şi acela de refacere. Dincolo de înţelesuri, cel mai rău este că se reia considerarea învăţământului profesional drept şcoală inferioară, ca soluţie (pedeapsă) pentru cine nu învaţă carte ca să intre la liceu. Se perpetuează jignirea elevilor în domeniu, tot arătându-i ca exemple de reuşită în sensul că au înţeles că „nu fac faţă rigorilor liceului” şi atunci s-au dus la „profesională”. În aceste condiţii, devine imposibilă schimbarea mentalităţii despre care de ani de zile se spune că este motivul principal care îndepărtează elevii şi familiile de şcoala profesională.