Legile lui Murphy rămân actuale: “Ce începe bine, se termină prost. Ce începe prost se termină și mai prost”. La fel de valabil este comentariul lui O’Toole: “Murphy a fost un optimist”. Chiar dacă aici vorbim despre axiome, recenta practică guvernamentală a venit cu… demonstrații. Despre ce este vorba? În urmă cu trei săptămâni a fost convocată la sediul Ministerului Antreprenoriatului o ședință a Comisiei de Dialog Social. O întâlnire deosebit de importantă în sensul că era creionat un mecanism de simplificare a procesului de autorizare și licențiere a agenților economici. Un obiectiv prevăzut distinct în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Cu acea ocazie, partenerilor de dialog social, confederațiile patronale și sindicale reprezentative la nivel național, în baza Legii nr.62, le-a fost prezentat proiectul Ordonanței de Urgență privind licența industrială. Chiar în obiectivul și scopul reglementării era subliniat că întregul mediu de afaceri aștepta de prea mulți ani, și anume reducerea birocrației prin digitalizare. Citez din proiectul amintit:”Prezenta ordonanță a Guvernului, denumită în continuare ordonanță, reglementează, stabilește cadrul juridic general, instituțional și de reglementare pentru simplificarea sau realizarea, după caz, a procedurilor de obținere a unei licențe industriale, precum și a autorizațiilor, acordurilor, avizelor, permiselor sau a altor acte administrative prevăzute de lege în vederea desfășurării unei activități industriale aferente obiectului de activitate”. Mai mult, se urmărește: “evitarea ineficienței administrative și a lipsei de coordonare între principalele părți interesate și asigurarea accesului la proceduri simple, directe și previzibile pentru solicitanții și titularii de licențe”. Inițiatorul a asigurat și o coordonare a acestui proces deosebit de important și așteptat prin “constituirea Departamentului de Licențiere Industrială cu rolul de raționalizare, simplificare și digitalizare a procedurilor specifice în vederea obținerii licenței industriale unice”.
La prima vedere, reducerea birocrației prin digitalizare sună bine. Doar sună, deoarece încă de la prima lectură din tot acest proiect ambițios lipseau cu desăvârșire ramuri precum serviciile, comerțul și turismul. S-a cerut includerea acestor domenii în proiectul de act normativ. Inițial ni s-a comunicat că nu se poate deoarece nu se regăsesc în PNRR și în definiția “industriei”. Un moment de uimire și, în final, s-a acceptat propunerea/observația partenerilor de dialog social. Ordonanța și-a urmat cursul firesc și a fost transmisă spre avizare, este drept cu rol consultativ, către Consiliul Economic și Social. A fost nevoie de două ședințe în Comisiile de specialitate din CES. În Plen a propunerea a fost amânată deoarece lipsea avizul Ministerului Justiției, o procedură obligatorie. A venit și avizul Justiției, favorabil cu unele observații de tehnică legislative. Se părea că totul s-a încheiat. Surpriză, marți, 16 august, cu doar câteva ore înaintea ședinței Plenului Consiliului Economic și Social, deși existau toate avizele ministerelor, Proiectul de Ordonanță a fost retras de pe ordinea de zi. Nu au existat explicații. În schimb, vineri, 19 august, Ministerul Antreprenoriatului și Turismului (MAT) convoacă o nouă ședință de urgență a Comisiei de Dialog Social. Vizibil jenați de situație, reprezentanții ministerului au anunțat că trebuie discutată o nouă formă a “Ordonanței privind licența industrială unică” care este elaborată /schimbată de către Consiliul Concurenței. Ce s-a pus pe masa părții partenerillor sociali a fost un proiect/rescris/dictat de către echipa președintelui Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, și care nu mai avea nicio legătură cu principiile de bază din textul inițial. Pe scurt, comerțul, serviciile și turismul au fost excluse din procedura de licențiere/autorizare unică. Practic, Ordonanța a devenit una de licențiere unică doar a industriei prelucrătoare. De ce? Explicațiile Consiliului Concurenței au fost șablon: “Respectăm angajamentele și procedurile asumate prin PNRR”. S-au mai lansat niște promisiuni de genul: “Hai să treacă așa cum este scris proiectul și după, ne angajăm noi să includem serviciile, comerțul și turismul”. Acesta este și motivul pentru care am menționat una dintre axiomele lui Murphy, întărită de comentariul lui O’Toole. Nu s-a înțeles nimic din ce doresc inițiatorii/corectorii acestui deosebit de important și necesar act normativ. Practic, pare să se dorească legiferarea discriminării în economia românească. De aici, deși nu sunt adeptul teoriilor conspiraționiste, au apărut fel de fel de teze. Una dintre ele se regăsește în textul proiectului de Ordonanță, și anume înființarea unei noi rezerve de cadre din cadrul “ detașamentului politic”. Citez din proiect: ”Se înființează Departamentul de Licențiere Industrială, denumit în continuare Departamentul, ca departament cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în coordonarea prim-ministrului, având rol de raționalizare, simplificare și digitalizare a procedurilor specifice în vederea obținerii licenței industrial unice; departamentul este condus de un secretar de stat, numit și eliberat din funcție prin decizie a prim-ministrului, în condițiile legii; Finanțarea Departamentului se asigură de la bugetul de stat, prin Bugetul Secretariatului General al Guvernului. Secretarul care conduce Departamentul are calitatea de ordonator de credite”. Nu doresc să comentez informațiile din piață precum că acest Departament ar avea o structură de 300 de posturi, că se cunoaște cine o să conducă acest departament. Cinstit, în prezent trec acestea la capitolul speculații. Adevărat, pot fi speculații, dar ele nu apăreau fără apariția-surpriză a Consiliului Concurenței și fără graba cu care Ordonanța trebuie să treacă așa cum a fost scrisă/impusă, ca și punerea Ministerului Antreprenoriatului și Turismului într-o situație delicată deși a făcut eforturi pentru emiterea cu bună-credință a unui act normativ care a fost prezentat inițial în Consiliul Economic și Social. Totodată, poate fi de înțeles excluderea serviciilor, comerțului și turismului din această procedură de simplificare a licențierii și autorizării altfel decât prin discriminare în favoarea industriei prelucrătoare? Este amuzantă încercarea de explicare a situației: ”Dorim simplificarea și încurajarea relocărilor industriale din Vest în România”. Este o mostră de umor amar, fie doar pentru faptul că în calitate de cetățean al Uniunii Europene mă jignește diferențierea dintre Vest și Est.
Până la urmă cum rămâne cu licențierea/autorizarea companiilor din servicii, comerț și turism? Se înțelege din modificările Consiliului Concurenței că se dorește înființarea a două structuri distincte cu același scop de debirocratizare prin digitalizare? Nu de alta, dar mai există o entitate finanțată prin Programul Operațional Sectorial “Creșterea Competitivității Economice”: ”Platforma PCU electronic vine în sprijinul mediului de afaceri precum și a instituțiilor ce au atribuții de reglementare, autorizare și control, fiind un instrument modern de informatizare a procedurilor administrative aparținând Autorităților Competente. Serviciile oferite prin PCU pot fi accesate prin mijloace electronice, de la distanţă, prin Internet, în orice moment, atât de către cetățeni, companii și instituții publice”.
Sunt multe de discutat în legătură cu acest subiect extrem de important. În absența explicațiilor riscăm să ne limităm la discuții.