România are mai mulţi bugetari decât Germania, Italia sau Spania. La sfârşitul anului 2018, România avea 80 de angajaţi în sistemul public la mia de locuitori, cu 19 mai mult decât în Italia, cu 15 mai mult faţă de Spania şi cu 11 mai mulţi angajaţi decât în Germania.
Acest lucru se datorează atât faptului că statul deține încă destule companii ineficiente în domenii ca transporturi, utilități sau producție, cât și angajărilor care s-au făcut în ultimii ani.
Aparatul bugetar a crescut ca număr de personal, fără însă a se realiza și o eficientizare a activităților, a serviciilor către populație. În general au crescut doar birocrația și problema asigurării unor salarii pe seama creșterii taxelor, contribuțiilor și impozitelor către populație și sectorul privat.
România, pe primul loc în Uniunea Europeană în privinţa creşterii numărului de angajaţi la stat.
Potrivit unei analize Eurostat, în perioada 2000-2016, România a avut una dintre cele mai rapide creşteri în sectorul bugetar. Ponderea bugetarilor din totalul populaţiei ocupate era în anul 2010 de 12%, iar în anul 2016 aceasta a crescut la 16%.
Potrivit celor mai recente cifre publicate de Eurostat, un nivel similar de creştere a fost înregistrat şi la nivelul întregii Uniuni Europene în urmă cu doi ani.
Cele mai mari ponderi se găsesc în statele europene cu un nivel de trai ridicat. Astfel, în clasament primele trei poziţii sunt ocupate de Suedia, cu 29%, Danemarca, cu 28%, şi Finlanda cu 25%, peste media europeană care era de 16% bugetari din totalul populaţiei ocupate.
În anul 2016, la polul opus, cu cei mai puţini bugetari angajaţi la stat din totalul populaţiei ocupate se găseau Germania cu 10% , Luxemburg cu 12% şi Olanda cu 13%.
Reforma aparatului bugetar – necesitatea reducerii numărului de angajaţi
Pentru a se economisi bani la buget, se preconizează ca odată cu rectificarea bugetară să se reducă şi aproximativ 10.000 de posturi. Acestea vor fi tăiate de la ministere, agenţiile din subordinea ministerelor şi administraţia publică locală, ca de exemplu:
- Ministerul Afacerilor Externe – numărul maxim de posturi va fi redus de la 2487, câte erau la finalul lunii februarie, la 2100;
- Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice va avea un număr maxim de 800 de posturi, faţă de 1004, în luna februarie;
- Ministerul Transporturilor – numărul posturilor se va reduce de la 579 de angajaţi la 380 de angajaţi;
- Ministerul Culturii – de la maximum 434 posturi la 165 posturi. Tăieri de alte câteva zeci sau sute de posturi vor fi înregistrate şi la celelalte ministere şi, cel mai probabil, şi în agenţiile din subordinea ministerelor, precum şi în administraţia publică locală.
Cheltuielile cu salariile bugetarilor – o povară greu sustenabilă
În România, din totalul angajaţilor cu carte de muncă din economie cel mai mare procent îl au angajaţii din sectorul public, respectiv 26%, adică 1,23 milioane de salariaţi. Dintre aceştia, aproximativ 800.000 sunt angajaţi în administraţia publică centrală şi peste 430.000 în administraţia publică locală.
Cheltuielile statului cu salariile angajaţilor din sectorul public au crescut constant în ultimii ani. În ianuarie 2019, aceste cheltuieli au înregistrat o creştere de 24% faţă de ianuarie 2018, o creştere mult prea mare pentru a putea fi justificată şi sustenabilă. Astfel, suma totală de salarii din sectorul public a ajuns la valoarea de 7,6 miliarde lei în ianuarie 2019.
Ponderea cheltuielilor de personal în sectorul public, exprimată ca procent în produsul intern brut, a ajuns în anul 2018 la aproximativ 11%.
Creșterea semnificativă a cheltuielilor cu salariile bugetarilor în anul 2019 s-a datorat şi aplicării legii salarizării unitare și a majorării salariului minim, indicator în funcție de care s-au stabilit alte salarii și indemnizații. Cheltuiala cu salariile bugetare aprobată prin legea bugetului de stat a crescut cu 17 miliarde de lei în anul 2019 față de anul precedent.
Creşterea cheltuielilor salariale din sectorul public este o consecinţă a supradimensionării aparatului public (unul din patru români munceşte la stat).
La aceasta se adaugă şi decalajul enorm dintre salariul public şi cel privat, salariul public fiind aproape cu 70% mai mare decât cel din sectorul privat. Acest lucru este exact invers faţă de ultimii 10 – 20 de ani, când lumea prefera să lucreze la privat datorită salariilor şi avantajelor pe care le oferea acest sector. A fost o perioadă în care oamenii aveau şi câte două servicii, economia se dezvolta şi implicit a crescut şi nivelul de trai al oamenilor.
Creşterea cheltuielilor salariale din sectorul public este o consecinţă a supradimensionării aparatului public (unul din patru români munceşte la stat).
La aceasta se adaugă şi decalajul enorm dintre salariul public şi cel privat, salariul public fiind aproape cu 70% mai mare decât cel din sectorul privat. Acest lucru este exact invers faţă de ultimii 10 – 20 de ani, când lumea prefera să lucreze la privat datorită salariilor şi avantajelor pe care le oferea acest sector. A fost o perioadă în care oamenii aveau şi câte două servicii, economia se dezvolta şi implicit a crescut şi nivelul de trai al oamenilor.
Datoria externă a României a ajuns în ianuarie 2019 la un sold total de 98,3 miliarde de euro
Creşterea masivă a salariilor de la stat şi a cheltuielilor a avut ca rezultat creşterea datoriei externe a României la suma de 98,3 miliarde de euro. Datele centralizate de Banca Națională a României – BNR – arată că deficitul de cont curent în perioada ianuarie 2018 – ianuarie 2019 s-a mărit de 15 ori, de la 7 la 114 milioane de euro.
Potrivit Raportului de sustenabilitate fiscală pe anul 2018 al Uniunii Europene publicat în ianuarie 2019, datoria externă a României ar putea trece pragul de 60% din PIB în mai puţin de zece ani, dacă nu au loc schimbări în politicile economice aplicate în prezent.
Specialiştii Uniunii Europene au prevăzut ca scenariu de bază o evoluţie a datoriei externe a României în Produsul Intern Brut (PIB) de la 35,1% la sfârşitul anului 2018, la peste 50% din PIB în anul 2025 şi la 61,9% în anul 2029.
Această evoluţie îngrijoratoare se datorează faptului că va exista un deficit primar în creştere al bugetului general consolidat, atenuat din ce în ce mai puţin de creşterea PIB, cu ajustări minore faţă de trecut pe partea de fluxuri de stoc.
Pentru anul 2019, Guvernul măreşte plafonul de datorie publică a ţării de la 34,5%, cât e în prezent, la 40% din Produsul Intern Brut, nivel pe care România nu l-a atins nici în perioada de criză.
Şi pentru luna iunie 2019 Ministerul Finanțelor Publice (MFP) vrea să împrumute peste 4,4 miliarde lei. Când se vor schimba politicile economice şi modul de gândire şi abordare, felul în care trebuie condusă o ţară?
Când nu vom mai auzi cuvintele ,,Îmi asum răspunderea” sau ”garantez”?. Şi cu ce garantezi pentru o ţară întreagă? Cu casa? Cu maşina? Cu ce??? Există o lege privind răspunderea ministerială. A fost vreodată cineva tras la răspundere pentru deciziile pe care le-a luat pe banii statului? Să vedem atunci, s-ar mai înghesui în ocuparea funcţiilor de conducere?
Când se vor elimina favoritismele şi relaţiile familiale din sectorul bugetar? Sunt situaţii în care aproape toată familia, inclusiv neamurile, lucrează în sectorul bugetar.
Avem sectoare bugetare sau asociaţii familiale??? La cât este de mare datoria României, şi încă creşte, nu numai noi, dar şi generaţiile viitoare vor avea de plătit. Sau se vinde ţara cu tot cu pământ şi ne întoarcem la sclavagism.
