Tot mai multe țări limitează folosirea telefoanelor mobile de către copii și adolescenți și interzic accesarea rețelelor sociale înainte de o anumită vârstă.
Pentru cei care sunt la curent cu mai multe cazuri care s-au petrecut în ultimii ani, nu este vorba despre un abuz sau despre o interdicție absurdă, deși așa ar putea părea, la prima vedere.
Despre ce este vorba?
În principiu, despre două aspecte.
Unul, că dependența de ”ecrane” a ajuns un fenomen îngrijorător chiar și la adulți, nu doar la copii și tineri, și se încearcă limitarea unor efecte negative. Psihologii au atras atenția în repetate rânduri că plonjarea în mediul virtual cu tendința de izolare față de realitate este la fel de periculoasă ca adicția față de un drog.
Al doilea, că pe rețelele sociale sau pe internet în general apar numeroase pericole la care sunt supuși cei tineri și foarte tineri – de la materiale cu conținut pornografic la așa-numitele ”provocări”, care sunt foarte periculoase, înregistrându-se ajungerea în situații extreme sau chiar decesul unora dintre participanți.
Ca și în cazul folosirii AI, criza propriu-zisă nu a pornit de la ”instrumentul” în sine, ci de la utilizarea sa abuzivă/în exces/necontrolată.
Tehnologia modernă (precum calculatorul sau smartphone-ul și rețeaua de internet) face parte deja din viața majorității oamenilor și asta este ceva care nu mai poate fi schimbat, pentru că, în cele mai multe dintre cazuri, în afară de divertisment, aceste ”instrumente” moderne sunt indispensabile în comunicarea la distanță, în transmiterea de documente sau imagini, în efectuarea de plăți și chiar în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Însă s-a ajuns la cazuri uluitoare în care cei care sunt și împătimiți ai jocurilor, ai realității virtuale și/sau ai realității augmentate sau cei care stau pe rețele sociale mai mult decât comunică în viața reală să petreacă, în medie, atât de multe ore pe zi în ”virtual” încât consecințele pe termen lung nu pot fi decât unele grave: izolare de realitate, autism, depresie, anxietate.
Nimeni nu s-a gândit că se va ajunge aici, că o tehnologie atât de necesară vremurilor pe care le trăim va ajunge să reprezinte un pericol atât de mare.
Poate că există și o ”ofertă” supradimensionată, dar nu poți nici să interzici, nici să controlezi câte anume posibilități deschide vasta lume a Internetului.
Însă așa cum sunt combătute alte diferite dependențe, și aceasta a ajuns să intre în atenția autorităților, fiindcă mai ales în cazul celor care își încep activitatea virtuală de la vârste foarte fragede, poate chiar 4-5 ani, dezvoltarea ulterioară nu mai poate fi controlată și poate genera complicații grave. (”Generația Prozac” s-ar putea să fie nimic pe lângă ”Generația smartphone/social media”).
În ce privește așa-numitul ”conținut dăunător” și chiar, prin extensie, periculos, s-a ajuns într-o situație similară consumului de droguri.
Se știe că acesta din urmă, în țara noastră și nu numai, a ajuns să reprezinte o problemă, dar ce șanse de reușită poți avea cu combaterea lui dacă drogurile sunt peste tot, iar noi facem campanii de prevenție și conștientizare?
Sigur, acestea trebuie făcute, nimeni nu zice că nu, dar răul trebuia retezat de la sursă, respectiv să nu mai pătrundă niciun gram de drog spre consum, darmite să se ajungă în situația în care sunt confiscate zeci și sute de kilograme, atunci când se interceptează un astfel de trafic.
La fel și în cazul ”provocărilor” sau al altor pericole care pândesc la tot pasul în mediul online.
Îmi dau perfect de bine seama că este foarte greu să verifici și să ții sub control persoanele care se înregistrează pe diferite site-uri și rețele sociale, care lansează diferite mesaje sau provocări, care vând produse ilegale sub aparența respectării normelor.
Să zicem că cineva, care știe să își disimuleze abil adevăratele intenții, se înregistrează pe un site oarecare. Cine poate să știe dacă este psihopat, pedofil sau narcotraficant? Nimeni.
Și totuși, văzând la ce s-a ajuns, răspunsul este același ca în cazul traficului și al consumului de substanțe interzise: răul ar trebui curmat de la rădăcină.
Adică adolescentul să nu găsească acele lucruri pe internet sau pe rețelele sociale, nu să-i interzici accesul.
Din păcate, însă, nu trăim într-o lume ideală (chiar deloc!), sunt mulți care profită de spiritul rebel al tinerilor, de dorința lor de independență și de a ”sparge tiparele” și nu fac altceva decât să-i manipuleze.
Iar, deocamdată, singurele soluții care s-au găsit sunt cele de control al vârstei.
