Sorcova, vesela, să trăiți… dar să nu îmbătrâniți!

De Anul Nou, vreau să îi sorcovesc și eu pe toți prietenii noștri care ne citesc și ne susțin moralul cu dragostea și interesul lor pentru efortul pe care Curierul Național îl face de a fi și a rămâne un reprezentant fidel și puternic al spiritului și aspirațiilor neamului românesc.

Deci: Sorcova, vesela, să trăiți, dragi români… dar să nu îmbătrâniți, căci pensie nu mai primiți!

Desigur, ați văzut că sorcoveala mea nu este cea pe care o știți din moși strămoși.

Este o sorcoveală nouă, adaptată vremurilor pe care le trăim, dar care ar putea deveni varianta oficială a colindelor epocii moderne.

Chiar din primele zile ale noii guvernări de coaliție am fost anunțați că situația economică nu permite respectarea legii conform căreia pensiile ar fi trebuit să crească cu 40% și că după o creștere doar cu 14% nu va mai urma o altă creștere decât în măsura în care se va acorda cu indicele inflației.

Vedeți, de aia nu este bine să îmbătrâniți. Este mai bine în România să fii tânăr și salariat la stat decât bătrân și pensionar. Este chiar mai bine în România să fii asistat social decât pensionar, așa după cum este mai bine să primești ajutor de șomaj decât pensie. Față de pensionarii care nu au nicio opțiune și nicio speranță de mai bine la vârsta pe care o au, zecile sau sutele de mii de asistați social au vârsta la care pot oricând opta pentru intrarea în viața activă, iar șomerii au și ei speranța unei ieșiri din situația vremelnică în care se află prin găsirea unui loc de muncă .

Pensionarii nu au nicio opțiune și nicio speranță de mai bine. Soarta lor nu mai depinde de deciziile lor, de munca, de forța și voința lor, ci de voința, priceperea și responsabilitatea decidenților politici, adică a acelora care ar trebui să le recunoască și să le garanteze la bătrânețe contravaloarea unei vieți de muncă în această țară.

Dau dovadă decidenții noștri politici, indiferent de culoarea lor politică, de responsabilitate față de soarta pensionarilor români?

Cuvintele sunt mari, faptele sunt mici.

Când este vorba de pensii și pensionari, decidenții noștri politici devin patetici și emoționați, arătându-se extrem de preocupați de soarta ”părinților și bunicilor”, dar în practica politicilor economice emoția și preocuparea lor se dovedesc a fi demagogie.

Oare nu au fost demagogie ”preocuparea” și promisiunea PSD de a mări punctul de pensie cu 40% când experții acestui partid știau foarte bine că este pură utopie în condițiile în care economia creștea în cel mai fericit caz doar cu cca 5%, creștere care oricum era anihilată de deficitul monstruos al balanței comerciale generat de creșterea consumului exclusiv prin import? Oare nu a fost doar demagogie presiunea pe care PSD a făcut-o parlamentar asupra guvernului liberal de a menține legiferarea creșterii de 40% când știau că în condițiile pandemiei această creștere devenea imposibilă?

Dar veșnica și interminabila campanie de recalculare a pensiilor promovată zilnic la televizor de fosta doamnă ministru al muncii nu a fost tot demagogie, dată fiind lipsa totală de rezultate în favoarea unora sau altora categorii de pensionari?

După anunțul noului prim-ministru privind imposibilitatea măririi pensiilor în acest an, declarațiile noii doamne ministru al muncii conform cărora va continua campanie de recalculare, nu este tot o demagogie?

Care este de fapt situația sistemului de pensii românesc?

Conform unei analize realizate de către ziarul ”Capital”, ”nivelul pensiei medii din România este la o cincime din media europeană. Mai mult decât atât, în statele din regiune, cu care România se compară adeseori, pensia medie este de două-trei ori mai mare decât în țara noastră. Pensia medie din România este cea mai mică din Uniunea Europeană, cu excepția Bulgariei. Dincolo de poziția din clasament, iese în evidență diferența mare dintre pensia medie din țara noastră și sumele de bani pe care le primesc alți pensionari, chiar și din țări aflate în aceeași regiune cu România. Astfel, pensia medie în Polonia și Cehia este aproape dublă, față de România, grecii au o pensie medie de aproximativ trei ori mai mare, în Germania, Franța, Italia și Spania pensia medie este de 5-6 ori mai mare, un pensionar din țările nordice poate primi și de șapte ori mai mulți bani decât unul român.

Discrepanța culminează în cazul Luxemburgului, unde pensia medie este aproape de 10 ori mai mare decât cea din România. Concret, situația pensiilor medii, calculate în euro, se prezintă după cum urmează: Bulgaria – 226, România- 322, Ungaria – 503, Cehia – 611, Polonia – 632, Grecia – 1179, Germania – 1609, Spania – 1643, Italia – 1749, Franța – 1818, Finlanda – 1999, Belgia – 2068, Suedia – 2097, Olanda – 2305, Austria – 2345, Irlanda – 2567, Danemarca – 2617, Luxemburg – 3094”.

O astfel de comparație nu mai necesită comentarii. Este clară relația directă dintre nivelul de dezvoltare al economiei și cuantumul pensiei, ceea ce ar trebui să închidă discuția cu concluzia: ”atâta putem, atâta plătim. Să așteptăm vremuri mai bune și o creștere economică mai mare!”.

Ar fi însă o concluzie greșită.

Se poate mări pensia chiar dacă economia nu permite creșterea. Desigur, pare o afirmație de analfabetism economic și aventurism politic, dar trebuie să i se acorde atenție în condiții atât de dificile pentru viața pensionarilor în perioadă de criză, mai ales a vieții pensionarilor din categoria pensiilor mici.

Este vorba despre o măsură excepțională în condiții excepționale care poate fi asimilată unei măsuri de salvare de la deplina pauperizare a cca. două milioane de români.

Măsura ar consta nu în măriri de pensie în numerar, ci în mărirea disponibilităților de trai ale pensionarilor cu pensii mici prin acordarea unor facilități cum ar fi: acordarea de vouchere pentru medicamente, reducerea cu 50% a cheltuielilor de întreținere pe perioada sezonului rece, reînființarea magazinelor de tip economat, gratuitatea abonamentelor tv indiferent de rețeaua accesată, gratuitate pentru un număr limitat de convorbiri telefonice, menținerea sistemului de vouchere de vacanță utilizate exclusiv pentru tratament balnear.

Pot exista și alte modalități de ajutorare a pensionarilor cu pensii mici în condițiile în care nu se poate acorda o creștere în numerar a cuantumului pensiei.

Totul depinde de voința decidenților politici și de conștientizarea de către aceștia a necesității urgente și umanitare de a face un efort pentru salvarea de la sărăcie și înfometare a celei mai defavorizate categorii a populației românești.