Mai bine de trei sferturi dintre cetăţenii ţării, reprezentaţi printr-un eşantion de cercetare sociologică, apreciază că educaţia naţională se află în stare rea şi foarte rea. Aproape în aceeaşi proporţie, se declară îngrijoraţi de situaţia economiei. Educaţia şi economia merg mână-n mână şi se susţin una pe alta; sau mai degrabă nu, în condiţiile date şi în perspectivă. Sistemul educaţional nu poate să se dezvolte fără suport economic, iar economia nu are cum să ţină pasul cu lumea cunoaşterii fără să primească resursă calificată din şcoală.
Starea economiei naţionale şi starea sistemului educațional sunt văzute prost în aceeaşi mare măsură, conform datelor la zi (aprilie-mai) furnizate de sondajul de opinie publică la nivel național realizat de compania privată de cercetări sociale și de marketing INSCOP Research, la comanda Laboratorului de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) din cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, sondaj generator de discuţii în ultima vreme din perspectiva suportului instituţional, nu a garaţiei ştiinţifice.
Situaţia economică a României este considerată rea şi foarte rea de 76% dintre participanţii la sondaj (59,4% o apreciază drept rea, 16,6%, drept foarte rea). Situaţia din educația românească este văzută ca rea și foarte rea în proporţie de 78,3% (rea – 57%, foarte rea – 21,3%). Economia şi educaţia de la noi sunt apreciate drept bune şi foarte bune, practic, în doze egale, modeste: situație foarte bună – 1,9% economia, 2,2% educaţia, situație bună – 17,4% economia, 16,7% educaţia. În aceiaşi termeni ai raportului dintre bine şi rău este apreciată situația sistemului de sănătate. Pe acest fond, starea de siguranţă a oamenilor pare mai degrabă reţinută ca percepţie integratoare, din moment ce este considerată bună şi foarte bună în proporţie de 54,3% – cea personală şi a familiei şi de 51% – cea a ţării. Cu sugestie de perspectivă, starea economiei naționale se regăseşte între motivele de îngrijorare privind situația României pentru 70,6% dintre cei chestionaţi. Pe fondul unei economii slabe şi al unei educaţii precare, nu este surprinzător că siguranţa şi viitorul sunt privite cu teamă.
Dincolo de termenii cercetării sociologice, se află căutările pentru redresare şi evoluţie. Pe aceleaşi coordonate ale interdependenţei, economia şi educaţia dau semne de conlucrare, cu ţinte mai mult sau mai puţin îndepărtate de momentul actual. Greu, problematic şi frecvent îndoielnic se arată modul de realizare. Sistemul educaţional este lansat într-o reconstrucţie dorită ca vizionară (i se spune „viziune sistemică”) şi unificatoare (se numeşte „Educația ne unește”), dar care se bazează pe o concepţie vehiculată şi acum douăzeci şi ceva de ani, aceea a învăţământului primar cu durata de şase ani (de la clasa I la a VI-a) şi a clasei a IX-a incluse în gimnaziu. Cu trimitere la impactul reformei educaţiei asupra evoluţiei economice, se poate prevedea uşor ce consecinţe va avea (dacă se va aplica) restricţionarea accesului la studii superioare în funcţie de tipul liceului absolvit şi al bacalaureatului aferent, la rândul lor dirijate pe anumite rute. În plină dezbatere a viitorului în acest sens, la zi admiterea la nivel superior de educaţie, cu deschidere măcar spre tentativă dacă nu spre carieră profesională, este marcată de incertitudine şi confuzie asupra informaţiei privind oferta oficializată, precum şi asupra reperelor calendaristice. Din acelaşi context al dezbaterii privind perspectiva sistemului educaţional, ridică semne de întrebare felul în care va putea să fie susţinută o economie bazată pe cunoaştere de către un învăţământ dinspre care pornesc nemulţumiri faţă de preconizata cerinţă a parcurgerii periodice de către cadrele didactice a unei perfecționări profesionale în universitǎți. O speranţă că totuşi cunoaşterea, ştiinţa de carte, nu înseamnă sperietoare este dată de prezenţa pentru prima oară a Academiei Române în topul încrederii populaţiei în instituţii, conform aceleiaşi cercetări prin sondaj de opinie publică, în imediata apropiere a Armatei şi Bisericii.
ALTE MARETE REALIZARI COMU ISTE ale pesede :In cei 30 de ani de cand conduce tara prin fata ori prin DOS, pesede a injumatatit pop latia statului, de la 24 milioane de romani in 1990, a distrus toata industria si a facut o datorie ext de peste 100,000,000,000 euro. Tineret nu mai avem, am devenit o colonie trista si sinistra de pensionari de la marginea Eropei !